Nu o data, Agentia de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit (APDRP) grupeaza, in acelasi spatiu, pe ministrul Agriculturii, secretari de stat, directori, presedinti de asociatii si potentiali aspiranti la Fondurile Europene. Nu toti cei prezenti vizeaza, insa, aceeasi idee. Reprezentantii autoritatilor vin de multe ori sa prezinte bilanturi triumfaliste. Potentialii aspiranti vin insa cu speranta ca vor intelege ceva din modul in care se acorda aceste finantari. Din pacate, mai mereu raman cu buza umflata. Accesul la fondurile europene nerambursabile este inca dificil si pare a fi permis pe criterii care scapa multora.

Studiu de caz cu rezultat pagubosMasura 112, adresata instalarii tinerilor fermieri, l-a atras si pe George Balan, producator de lapte dintr-o comuna severineana, sosit la o astfel de conferinta organizata de curand in Bucuresti. Amabil, nu prea entuziast, dar deschis dialogului, fermierul ne-a spus ca s-a orientat spre Masura 112, impreuna cu sotia, sora si cumnatul incadrandu-se cu totii in limita de varsta impusa: pana in 40 de ani. George Balan se considera cel mai batran dintre toti, urmand sa implineasca 39 de ani, curand. A pus la cale o intreprindere familiala, gata fiind sa deruleze un plan de afaceri pentru dezvoltarea unei ferme. Cu o suprafata apreciabila de pasune si, nu in ultimul rand, cu experienta, fermierul nostru era convins ca ar putea reusi dar, mai ales, ca un ajutor financiar cat de mic ar fi fost binevenit in intampinarea proiectului. Era nedumerit, insa, de alocarea banilor in functie de asezarea proiectului intr-un clasament facut dupa evaluari si nu dupa conditii stricte. Cu sumele limitate acordate pentru instalarea tinerilor fermierii se impacase deja. Cu criteriile de acordare, nu Oricum, in opinia sa banii acestia sunt precum peria, langa bocanci: nu sunt de prisos, dar sunt necesari. Nu a optat precum majoritatea tinerilor fermieri, pentru ferme mixte. A ales lapte si produse lactate in ideea ca al doilea segment absorbant de investitii serioase nu ii va limita posibilitatea dezvoltarii. In timp, insa, a devenit usor pesimist, recunoscand ca a tintit un pic prea departe. Luand contact cu informatiile prezentate de oficiali si mai ales afland cifrele generale, nu se considera scos din calculele simple facute pe rapoartele aprobarilor, dar era foarte ingrijorat: In domeniul lactate si produse lactate au fost aprobate doar 39 de proiecte, cu un volum al investitiilor de aproape 900.000 de euro. Luati si socotiti, ne-a indemnat Balan, care isi amintea cum a incercat sa dea un pas inapoi, aplicand pentru alta ramura agricola, animale erbivore. ªi aici a fost insa dezamagit de rezultatul celor 17 proiecte aprobate, daruite cu numai 350.000 de euro. Nici alte pareri nu erau prea optimiste. Considerand cifrele raportate cu totul irelevante si pompoase, tinerii fermieri nu s-au simtit si nu se simt stimulati. Mai mult, nu s-au aratat increzatori in totalul national raportat, situat pentru Masura 112 undeva sub 44 de milioane de euro: Pe de o parte, raportorii acestia ne imping de la spate, aratand cu degetul spre cele 6 miliarde care asteapta accesarea, pe de alta parte intampinam numeroase dificultati. Noroc ca ministrul Tabara are capul intre umeri si incearca sa aseze la locul lor turmele de trambitasi, consultanti si speculanti agricoli. Gaselnite pentru scos din hora Cand am discutat cu el, George Balan credea totusi in propriul proiect, dar nu era convins ca va reusi curand, deoarece modul de evaluare, de ordonare si clasare a planurilor de afaceri a ramas pentru el un mister. Ii era teama ca pot exista gaselnite care sa ma scoata din hora, chiar daca am tinut ugerul vacilor intre degete, mai mult decat stiloul. Ferma lui si a rudelor sale este constituita ca intreprindere particulara, dar obligativitatea de a dovedi pregatire profesionala, in raport cu proiectul, ridica semne de intrebare pentru fermierul care nu prea se alatura acestei prevederi. ªi nu era doar atat: ii era sincer teama ca, dupa studiul de fezabilitate, dovezile solicitate pentru a confirma ca a facut toate demersurile, ca are toate acordurile si avizele conform legislatiei in vigoare, va fi scos din conditia de tanar fermier, odata ajuns la 40 de ani. Asadar, de bine ce functioneaza mecanismul de accesare a fondurilor europene, George Balan nu crede ca va termina povestea cu succes in mai putin de doi ani Incercand sa aflam ce l-a oprit sa aplice pentru o masura accesibila, alta decat Masura 112, s-a aratat convins ca nu exista vreuna. A mers cu schita proiectului la primarul comunei, sa afle parerea unei autoritati administrative despre initiativa sa. Primarul l-a indrumat sa ceara sprijin pentru finantarea unei ferme de semi-subzistenta (Masura 114), adica semi-muritori de foame., precizeaza fermierul. La intalnirea de la Bucuresti, usoara dezamagire si lipsa de incredere l-au determinat pe fermierul severinean sa nu abordeze pe cineva din conducerea ministerului sau din APDRP. Era multumit, insa, ca a avut prilejul sa discute cu vreo cativa colegi de suferinta din alte judete, convingandu-se de faptul ca nu era unica victima a sistemului pe care inca il privea cu incredere. In plus, era dezamagit de modul in care sunt tratati cei invitati la astfel de informari publice: L-am vazut pe un domn, constructor al unui generator pentru irigatii care functioneaza fara consum de energie. A incercat sa se adreseze specialistilor, a inmanat invitatii si carti de vizita. Degeaba. Nu erau interesati sa arunce macar o privire pe informatiile despre proiect. Inventatorul a plecat, asa cum a venit. Sincer, George Balan ne-a marturisit ca nu venise in Bucuresti pentru aceasta conferinta. Totusi, nu a dorit sa piarda evenimentul, daca tot a facut drumul in Capitala. Era insa convins ca pentru accesul la fonduri europene, indiferent cat de marunte, trebuie sa ai nervi de otel si mult noroc.