Acordul comercial dintre Uniunea Europeană și Mercosur are un impact potențial asimetric asupra statelor membre, iar pentru România dimensiunea relevantă este preponderent defensivă. Structura actuală a producției agroalimentare și poziționarea comercială indică riscuri mai clare decât beneficii directe pe termen scurt și mediu.

Potrivit ultimelor date disponibile ale Eurostat, România este exportator net de animale vii, dar importator net de carne și produse din carne. Deficitul comercial pe acest segment depășește 1 miliard euro, fiind generat în principal de schimburile intracomunitare. Exporturile românești de carne către piețe terțe reprezintă sub 5% din totalul exporturilor agroalimentare, ceea ce reflectă o capacitate limitată de accesare a piețelor îndepărtate, inclusiv America de Sud.

În sens invers, acordul UE–Mercosur include contingente tarifare pentru produse sensibile precum carnea de vită, carnea de pasăre și zahărul, cu taxe reduse sau eliminate în interiorul cotelor, conform documentelor Comisiei Europene. Chiar și în acest cadru, statele Mercosur dispun de avantaje structurale de cost. Datele FAO indică faptul că Brazilia și Argentina se află constant între primii producători și exportatori mondiali de carne de vită, beneficiind de costuri de producție semnificativ mai scăzute decât media Uniunii Europene, determinate de accesul la furaje, climă și economii de scară.

Pentru România, riscul principal nu este concurența directă la export, ci presiunea asupra pieței interne. Importurile realizate la prețuri mai reduse pot conduce la scăderi de preț în piață și la comprimarea marjelor, în special în fermele comerciale și în unitățile de procesare mici și medii. Diferențele de standarde privind mediul, utilizarea pesticidelor și bunăstarea animalelor accentuează această asimetrie competitivă.

Acordul Mercosur devine astfel, pentru România, un dosar de implementare și control, nu de oportunitate comercială. Fără mecanisme ferme de trasabilitate, controale sanitar-veterinare consolidate și utilizarea efectivă a clauzelor de salvgardare, costurile riscă să fie internalizate la nivel național, în timp ce beneficiile se manifestă preponderent extern.

(Foto: Freepik)