Finanțarea pusă la dispoziție pe o perioadă de șapte ani este de 1 miliard de euro. Per ansamblu, producția din UE bate pasul pe loc. Impactul de mediu al sectorului și rezultatele finanțării din partea UE nu pot fi încă măsurate în mod fiabil.

Deși cadrul UE pentru promovarea dezvoltării durabile a acvaculturii în statele membre s-a îmbunătățit, finanțarea mult mai mare pusă la dispoziție nu a adus rezultate concrete, avertizează intr-un comunicat Curtea de Conturi Europeană într-un raport publicat astăzi. De fapt, se pare că producția de acvacultură din UE a rămas pe loc.

Acvacultura este un element important al strategiei UE privind economia albastră. Acest sector contribuie la securitatea alimentară și este promovat de Pactul verde european ca sursă de proteine cu o amprentă de carbon mai scăzută.

Cu sprijin din Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime (1,2 miliarde de euro alocați în perioada 2014-2020) și din succesorul acestuia, Fondul european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură (1 miliard de euro alocați în perioada 2021-2027), UE urmărește să asigure durabilitatea de mediu pe termen lung a acvaculturii și să aducă beneficii economice, sociale și în materie de ocupare a forței de muncă. Rezultatele se lasă însă așteptate și nu pot fi încă măsurate cu fiabilitate.

„În ultimii ani, UE a mobilizat resurse importante pentru sectorul acvaculturii, care este un element major al strategiei sale privind economia albastră. Dar, din păcate, nu prea s-a prins nimic în plasă”, a afirmat domnul Nikolaos Milionis, membrul Curții care a condus acest audit.

Valoarea finanțării alocate exclusiv acvaculturii pentru perioada 2014-2020 a fost de peste trei ori mai mare decât suma totală cheltuită între 2007 și 2013. Cu toate acestea, nici Comisia Europeană, nici statele membre nu au demonstrat de ce era nevoie de o creștere atât de importantă și auditorii au motive să creadă că UE a pus la dispoziție prea mulți bani.

Cert este că o mare parte din această sumă nu a fost utilizată și este posibil ca statele membre să nu fie în măsură să cheltuiască toate fondurile disponibile până în 2023, termenul-limită după care cheltuielile nu mai sunt eligibile. Un efect colateral este că, în practică, țările din UE au finanțat aproape toate proiectele, indiferent de contribuția preconizată la obiectivul UE pentru acvacultură.

O abordare mai bine direcționată ar fi permis să se obțină rezultate mai bune.

În pofida finanțării de 1,2 miliarde de euro disponibile pentru perioada 2014-2020, auditorii observă că, per ansamblu, producția de acvacultură din UE bate pasul pe loc. Aceasta chiar a scăzut în cazul a doi dintre cei mai mari producători (Italia și Franța).

Indicatorii socioeconomici nu arată nici ei prea bine. Numărul întreprinderilor de acvacultură se află în declin, iar forța de muncă din sector a scăzut între 2014 și 2020 de la aproximativ 40 000 de persoane la aproximativ 35 000.

Auditorii au evidențiat, de asemenea, deficiențe în sistemul de monitorizare. Ei nu au putut identifica un set unic de indicatori care să le permită să evalueze durabilitatea de mediu a sectorului, în pofida faptului că aceasta este unul dintre principalele obiective ale politicii UE.

Și mai îngrijorătoare sunt datele raportate în prezent cu privire la execuția fondurilor UE. Aceste date nu sunt nici coerente, nici fiabile. Rezultatele sunt clar supraestimate, unele valori sunt luate în calcul de trei ori, iar cifrele fluctuează, în funcție de sistemul de raportare selectat.

În consecință, auditorii nu au putut stabili care este contribuția fondurilor UE la durabilitatea socială și de mediu a sectorului acvaculturii sau la competitivitatea acestuia. 

Dezvoltarea durabilă a acvaculturii (din punct de vedere ecologic, economic și social) este unul dintre principalele obiective ale politicii comune a UE în domeniul pescuitului.

În 2020, producția totală de acvacultură din UE a fost de 1,1 milioane de tone, adică mai puțin de 1 % din totalul de la nivel mondial. Spania, Franța, Grecia și Italia sunt principalii producători europeni, reprezentând aproximativ două treimi din producția totală din UE.

Auditorii au analizat perioada 2014-2020, precum și dispozițiile și programele care, la data auditului, fuseseră deja introduse pentru perioada 2021-2027.

Raportul special nr. 25/2023, intitulat „Politica UE în domeniul acvaculturii – Producție stagnantă și rezultate neclare, în pofida unei finanțări mai mari din partea UE”, este disponibil pe site-ul web al Curții.