Artista polivalenta, Afrodita Androne face parte din acea tot mai putin numeroasa categorie a actorilor care, cu fiecare spectacol, cu fiecare rol, duc mai departe traditia marii scoli a teatrului romanesc. Abordand un repertoriu divers, fiecare prezenta a Afdroditei Androne pe scena Teatrului National din Bucuresti intareste o cariera completata de prezentele pe marele si pe micul ecran, la posturile de radio, dar si de participarile in spectacole muzicale. Despre devenirea ei, ca actrita, despre gandurile ei cele mai intime care ii definesc nobila meserie, dar si despre placerea gatitului si, mai ales, despre fervoarea sarbatorilor ce vor veni, ne-a vorbit in interviul de mai jos. La teatru, prin poezieFDL: Doamna Afrodita Androne, cand a inceput dragostea pentru teatru? Afrodita Androne: Cand a inceput dragostea pentru poezie. FDL: Atunci, cand a inceput dragostea pentru poezie? A.A.: Pai, prin clasa a treia sau a patra, cand am inceput sa invat poeziile de scoala. Invatand poezii, am descoperit ca ma descopar pe mine si ca pot sa ma exprim prin poezie. La varsta aceea, nu prea iti venea sa vorbesti despre tine, sa te dezbraci, sa iti pui sentimentele la bataie. Dar, poezia e o haina care te poate ascunde, intr-un fel. FDL: Spre ce poezie v-ati indreptat, la inceput? A.A.: Ai sa te miri, dar am inceput cu Nichita Stanescu si Marin Sorescu. Apoi, Ana Blandiana si ceilalti. De fapt, am preluat modelul de la mama si de la bunica mea, care citeau foarte multa poezie, cititul fiind pentru ele ca o completare a hranei zilnice care lipsea. FDL: Atunci, sa o descoperim pe Afrodita Androne, din aceasta perspectiva si, ca in teatru, sa va dau agatamente: Il opun pe 1 lui A/ Frumosul de A/ Luminosul de A. Va regasiti in aceste versuri? A.A.: Nu stiu. Luminosul de A, da. Cat de frumos, nu stiu si nici nu cred ca e atat de important. FDL: De ce? Nihita subliniaza primordialitatea spiritului, in fata materiei. Dar, trecem mai departe: La noi, femeia pupa mana barbatului / si din dumneata nu-l scotea / Ii facea trei, patru copii / Dar nu indraznea sa-i zica tu (Marin Sorescu, Randuieli n.n.). Ar mai sta in picioare afirmatia lui Sorescu, in aceste vremuri? A.A.: Ar trebui sa stea in picioare. Citind La Lilieci, al lui Sorescu, am inteles acest dumneata, spus barbatului, ca o forma mai deosebita de respect argumentat de dragoste. Intr-adevar, in adolescenta, ma revoltam intreband: Dar, de ce? Asta e supunere Dar, cu timpul, mi-am dat seama ca e doar o altfel de raportare fata de barbatul de langa tine, o raportare care nu te subordoneaza pe tine, ca femeie, ci te ridica la nivelul lui, completandu-l, mentinandu-ti feminitatea. FDL: Atunci, ne intoarcem la Nichita Stanescu si inchidem cercul: Vino tu cu tine toata/ Ca sa-ntruchipam o roata. A.A.: Asa e. Iar, roata aceasta ii cuprinde in mod egal, pe amandoi. M-am facut actrita. Altfel, ma faceam vedetaFDL: Dintre cei trei, poezia lui Sorescu se preteaza imediat dramatizarii, mai ales ca el a fost si dramaturg. In momentul lecturii, le vedeati cu ochii mintii puse in scena? A.A.: A, pai poezia lui Sorescu e superteatrala, e atat de usor sa o vezi dramatizata si, in acest fel, sa te vezi pe scena FDL: Bun, dar, cand s-a produs apropierea de teatru? A.A.: Prin clasa a saptea, cand recitam in montajele literare de la scoala. Din fericire, am avut o profesoara de limba romana care, pentru a ocoli montajele patriotice, facea montaje cu versuri din marea poezie romaneasca. FDL: Merita sa va intreb, acum, dupa atatia ani de la acele momente: ce e mai important? Sa te exprimi, sa te spui, sa te dezbraci, asa cum ati spus dumneavoastra, sau doar sa fii in fata lumii, sa fii vedeta? A.A.: Sa te exprimi, acesta este si idealul. De asta ne-am facut actori, altfel, ne-am fi facut vedete, direct. Oricum, de ani buni, vedeta e ea, in sine, o meserie. Dar, artistul are constiinta Harului, pe cand vedeta nu o are nici macar pe aceea a propriului egoism. FDL: Cand ati terminat Institutul de Teatru? A.A.: In 1993, la clasa profesorului Gelu Colceag. Oricum, cand am intrat la teatru, stiam ce cruce aveam de dus. Dar, stiam ca in viata exista niste valori, iar sacrificiul il faci in numele acelor valori in care crezi. Am fost si am ramas o idealista anacronica, urmandu-mi menirea de a fi, prin ce fac, doctor de suflete, pentru ca asta facem noi, artistii, vindecam suflete. FDL: Cum a fost perioada scolii? A.A.: Aveam constiinta ca trebuie sa ma raportez la marile valori ale teatrului romanesc. Vedeam de zeci de ori un spectacol al Valeriei Seciu, al lui Octavian Cotescu sau al lui Marcel Iures, alaturi de care joc acum. Fata de ei ma raportam, invatand, nu cum se face acum, cand lumea se raporteaza la niste nimeni cu statut de vedeta de televizor. FDL: Care a fost primul rol profesionist? A.A.: Lena, din Leonce si Lena, la Teatrul Tineretului din Piatra Neamt, acolo unde am jucat imediat dupa Institut. FDL: Imi pare a fi unul dintre cele mai frumoase debuturi. ªi Lena, si la Piatra Neamt, ce putea fi mai frumos? Ce a urmat? A.A.: Dupa debut am jucat constant dar, la Piatra Neamt, cel mai fericit moment a fost intalnirea cu regizorul Alexandru Dabija, sub conducerea caruia am jucat in trei spectacole, pentru unul din roluri primind si premiul UNITER. FDL: Cand ati venit la Teatrul National din Bucuresti? A.A.: Dupa patru ani. Dar, mai apoi, au fost alti trei ani de cautari, de sperante. FDL: Care a fost primul rol de pe scena Nationalului? A.A.: Am jucat intr-o piesa romaneasca, alaturi de Mihai Mereuta. Jucam Genica, in Boabe de roua pe frunze de lotus in bataia lunii. FDL: Care a fost cel mai important rol, aici, la National? A.A.: Inca il mai astept. Deocamdata, cred ca este ultimul pe care l-am facut, in Purificare, al lui Peter Zelenka, un rol greu pentru mine.FDL: Atunci, care e cel mai important regizor din cariera ta? A.A.: Nici nu trebuie sa ma gandesc prea mult E Alexandru Dabija. Satula sa cersesc prajituri, am invatat sa le gatesc FDL: Sunteti cunoscuta drept o foarte buna bucatareasa, asa e? A.A.: Da, imi place sa gatesc. E pasiunea mea. FDL: Ce va place, mai mult, sa gatiti? A.A.: Orice Dar, recunosc, cel mai mult, prajituri. FDL: Cum asa? A.A.: Am incept sa gatesc prajituri chiar din clasa a patra, pentru ca femeile din familia mea nu stiau sa gateasca asa ceva. Satula sa tot cer negrese ori Alba ca zapada, am luat cartea de bucate, am citit, am invatat si am inceput sa gatesc prajituri din ce in ce mai gustoase. Cam dupa 20 de ani de prajituri, am inceput sa ma pricep foarte bine si la mancaruri. FDL: Ce retete pe baza de lapte gatiti? A.A.: ªarlote de tot felul si, bineinteles, lapte de pasare. Bunica imi povestea de laptele de pasare, citisem despre lapte de pasare peste tot si, pana la urma, am gatit. Nu mi-a iesit din prima, dar, a doua oara, dupa ce am pus lapte, vanilie, galbenus de ou pe foc, fiert vreo doua ore, minutios, ca sa iasa crema aia frumoasa, cu albusul batut spuma si fiert, pana cand devine un fel de gelatina, pana cand se face, asa, un fel de norisor mai dens. Iar cand il pui in cupa, e o adevarata desfatare. FDL: E Afrodita Androne un copil? A.A.: Da si ma rog lui Dumnezeu sa raman un copil Sa fiu sincera, in sufletul meu, nu cred ca am depasit unsprezece ani. FDL: Este copilaria un atribut al artistului? A.A.: Fara copilarie, adica, fara placerea jocului, a improvizatiei, n-am mai fi artisti. FDL: Il asteptati pe Mos Craciun? A.A.: (razand) Sigur ca da, sigur ca da FDL: ªi ce vreti sa va aduca Mosul? A.A.: Sanatate, roluri si... as vrea sa am un copil. FDL: Va multumim si va uram mult succes