In 1991, in paginile revistei Expres, Ilie Șerbanescu atragea atentia ca pentru trecerea la o economie performanta era necesar ca pretul energiei sa fie liberalizat direct. Reputatul gazetar sustinea cu temei ca numai asa poti sti cu precizie cat de performant esti, costul energiei fiind primordial. Dupa cum cunoastem, nu s-a facut asa, FSN-ul fiind ocupat cu alte alea.

Justificarea principala era grija pentru nivelul de trai al populatiei. La umbra acestei gogorite si actionand dupa lozinca Nu ne vindem tara, dar ne batem joc de ea, odata cu anul 1992, tot ce era de facut praf, s-a facut praf. Cu neabatuta osardie au disparut industrii, servicii, agricultura. Ei, la agricultura gandind, sa ne aducem aminte ca nu doar statul a fost de vina pentru ce s-a intamplat. Jaful a fost generalizat si, sa nu ne mintim in fata, multi au fost implicati. Ceva timp, lucrurile s-au mai indreptat; apoi, iar, declinul. Referindu-ne la productia de lapte, am mai putea numara ferme, am mai putea numara fermieri. Ce ii asteapta pe acestia in viitor? Nimic Iar vina este colectiva. Guvernele, oricare ar fi fost, s-au prefacut ca ajuta sectorul de productie a laptelui. Fermierii, chiar si sa fi vrut, nu puteau face mai mult, dar o parte dintre ei nici nu s-au gandit sa faca mai mult. Toata lumea stia ce trebuia facut in privinta conformitatii laptelui, inca dinaintea aderarii Romaniei la Uniunea Europeana. S-a facut? Toata lumea stia ca fermele trebuie modernizate. S-au modernizat? Ba, mai mult, asemenea liberalizarii pretului la energie, s-au cerut permanent derogari in acest sens. Lucrurile s-au petrecut exact ca in poezia lui Toparceanu, aceea in care sanitarul ii invata pe oameni ce trebuie sa faca pentru a feri pomii de ganganii, iar aia ii raspundeau: Ce-ai cu noi, ba?/ Pentru ce sa dam cu var? Va veni un moment, insa, cand derogarile nu se vor mai acorda. Mai ales, va veni momentul anului 2015, cand piata comuna a laptelui se va liberaliza si va disparea sistemul de cote, iar producatorii de lapte incep sa fie ingroziti de pe-acum. Unii spera la strategii de ultima ora, altii la subventii de redresare. Stimati cititori, deocamdata, guvernul e ocupat la fel ca in 1991 cu alte alea, si asa va fi si pe viitor In noiembrie, vin alegerile parlamentare, iar la anul, oho, vin alegerile prezidentiale Apoi, chiar credeti ca un program national de salvare a sectorului va fi conceput si, mai ales, va fi pus eficient in aplicare? Sa dea Domnul, noi nu credem. Tot asa, se spera la subventii mai mari. Nu va vor da Nu au de unde, iar criza bugetara se va accentua. Apoi, fondurile europene se vor imputina de la an la an si bine ar fi sa priviti la ce se intampla in noul PAC, pentru a intelege mai bine ce va asteapta. In plus, daca al’de UE va decide sa ne ia cele 80 de miliarde de euro, fonduri structurale la care, macar teoretic avem acces, pentru a plati NOI, datoriile Greciei, la revedere sprijin extern Asa ca, priviti in trecut, vedeti unde ati gresit si acceptati faptul ca salvarea nu poate fi decat individuala. Oricum, agentia infoALIMENT si revista Fabrica de Lapte va vor fi in continuare prietene, punand presiune pe autoritati, aparandu-va interesele, informandu-va, salvand ce se mai poate salva. Ca sector de productie a laptelui, insa, cu o amaraciune sincera de care va asigur, nu stiu daca vom mai conta, sistemul fiind asemena unui muribund. Vreti sa vedeti cum va fi? Sunati la: 2015.2015.2015.