In alimentatia porcilor, aminoacizii reprezinta o componenta de baza a proteinelor. Rolul multiplu si complex al proteinelor este legat de faptul ca functia de reproductie, cresterea la nivelul tineretului sau la nivel productiv, sanatatea in general, sunt influentate de calitatea si cantitatea proteinei asigurate in ratie. Asigurata in cantitati necesare, la nivelul corespunzator fiecarei categorii de animale si fiecarei forme de productie, proteina devine structura bazala, ce impune includerea si dozarea fiecarui aminoacid indispensabil.

Rolul celor din urma devine important si datorita functiilor specifice personalizate nominal, numarului si modului in care acestia intra in structura unei proteine, dar si a modului lor de grupare, asigurand ceea ce numim specificitate a proteinelor. Desi, din punct de vedere tehnologic, activitatea de hranire a porcilor pare mai putin pretentioasa, comparativ cu celelalte sectoare/etape, se impune aplicarea atenta a tehnologiilor de furajare, in vederea realizarii unui spor de greutate eficient, din punct de vedere economic, cu un consum minim. Retete motivate Spre deosebire de rumegatoare, suinele solicita ratii mai bine echilibrate, inclusiv in aminoacizi si vitamine. Este cunoscut in acest sens ca aminoacidul limitativ al productiei de carne este lizina, care trebuie asigurata la nivel corespunzator, evident alaturi de celelalte elemente nutritive. Porcii au nevoie de suficienta energie pentru a permite utilizarea familiei aminoacizilor in constructia fibrei musculare. O reteta completa de furajare cuprinde aminoacizi necesari cresterii si reproducerii, precum arginina, histidina, isoleucina, metionina, fenilalanina, treonina, tripofan, si valina. Proteinele din compozitia furajelor pe baza de porumb sau alte cereale nu contin toti acesti aminoacizi, motiv pentru care este indicata utilizarea de suplimente, pentru corijarea neajunsurilor. Daca, spre exemplu, furajele inmagazineaza o cantitate prea mare de energie, raportat la continutul de lizina, surplusul va determina, urmare a conversiei in grasime, cresterea unor porci foarte grasi, scosi pe piata la un pret mic si – nu in ultimul rand – greu vandabili. Trebuie in plus asigurate permanent substantele biostimulatoare, minerale si vitamine, administrate in functie de categoria suinelor crescute si perioadele de ingrasare (de la intarcare la 25 kg, intre 25 si 50 kg sau 50-110 kg). Factori dependenti de nutreturiPentru ca ratia sa fie valorificata, substantele energetice se asigura pe seama hidratilor de carbon si a amidonului, pe seama grasimilor si a substantelor proteice din ratie. Substantele plastice, indeosebi proteina, care ofera structura de baza a organismului, trebuie asigurate in functie de forma de productie-exploatare. Lucru ce este cu atat mai important, fiind stiut ca nicio alta grupa de substante nu poate fi transformata de organismul porcului in proteine. Calciul si fosforul participa la structura scheletului. Substantele nutritive actioneaza in stransa corelatie cu nivelul scazut al uneia dintre acestea, atragand un real dezechilibru nutritional. Astfel, aminoacizii esentiali si proteina trebuie corelate, la randul lor, cu energia din ratie. Ca strategie a eficientizarii hranirii porcilor se vizeaza imbunatatirea biodisponibilitatii substantelor nutritive. Simultan, in conditiile in care sunt folosite, din ce in ce mai mult, surse alternative de proteina, se constientizeaza efectul negativ al ingestiei proteinei in exces, dar si necesitatea luarii in considerare a nivelului de azot excretat, fiind necesara aplicarea conceptului de proteina ideala. Conceptul de proteina ideala, introdus de Agricultural Research Council (ARC) in 1981, presupune ca proteina ideala consta in cantitatea de aminoacizi, in proportie corespunzatoare pentru intretinerea si cresterea tesutului slab (muscular). Dupa digestia proteinei, aminoacizii sunt firesc absorbiti si utilizati pentru sinteza acesteia si pentru alte functii fiziologice. In acest context, biotehnologiile isi pot aduce o contributie importanta la valorificarea superioara a resurselor furajere.