În Senatul României a fost votată inițiativa legislativă L49/2021, prin care s-a intenționat transpunerea Directivei UE 2019/633 privind practicile comerciale neloiale dintre întreprinderi în cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar.

Această Directivă își propunea să aducă o transparență suplimentară contractelor încheiate între operatori economici cu cifre de afaceri cuprinse în interiorul unor praguri și care desfășoară activități economice pe piața unică europeană, în cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar.

Formula adoptată de Senat schimbă în mod semnificativ textul și spiritul Directivei, introducându-se prevederi cu efect neconcurențial, garantând practic, în anumite cazuri, desfășurarea unui act comercial indiferent de capacitatea furnizorului de a-și îndeplini corect obligațiile.

Astfel, există prevederi care interzic întreruperea colaborării cu furnizorii de produse indiferent dacă aceștia au capacitatea să furnizeze volumul agreat de marfă la frecvența convenită prin contractul comercial, iar anumite categorii de produse, precum cele din schemele de calitate, trebuie acceptate obligatoriu în portofoliul de vânzări.

În plus, se readuce în discuție lanțul alimentar scurt, stabilit însă tot arbitrar, la 250 de kilometri, astfel că producătorii agricoli nu vor mai putea beneficia de oportunitatea încheierii unui contract comercial cu comercianții aflați în afara acestei zone.

Inclusiv programele de sprijin aflate în derulare între marii comercianți și micii producători sunt puse sub semnul întrebării, întrucât transpunerea Directivei - prin formulările adoptate în Senat – riscă să încadreze aceste programe in categoria practicilor comerciale incorecte față de alți furnizori.

Nu în ultimul rând, proiectul legislativ adoptat face referire, prin intermediul transpunerii unei Directive europene cu caracter economic, inclusiv la modalitatea de desfășurare a unor proceduri în cadrul instanțelor prin care să  fie evaluată conformitatea contractuală a unor situații comerciale din zona contractelor agro-alimentare.

Se poate aprecia că, deși se susține că ar veni și în sprijinul micilor producători locali, inclusiv de produse agro-alimentare, efectul modificărilor aduse textului Directivei de maniera celor menționate poate fi contrară deoarece relațiile comerciale cu aceștia vor deveni extraordinar de dificile și de complicate.

Suprareglementarea contractuală îi va vulnerabiliza pe toți cei care vor încerca să intre în astfel de relații, făcându-i pasibili de repercusiuni vădit exagerate și, mai ales, complet nejustificate din punct de vedere economic, financiar și legal.

Procesul de transpunere legislativă se va muta în Camera Deputaților – for decizonal – unde poate fi reanalizat scopul real urmărit de Directiva UE 2019/633 privind practicile comerciale neloiale dintre întreprinderi în cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar, adoptată în timp ce România deținea Președinția Consiliului UE.