„Cel mai important este că poți să oferi un scop unor oameni. Fără un scop, nimeni nu funcționează cu adevărat.“

Invitatul acestei ediții Meat.Milk. este Alexandru Stan, fondatorul TexTech. Un antreprenor care vorbește deschis despre peste două decenii de parcurs profesional, cu falimente, relansări și decizii asumate.

Parcursul profesional al lui Alexandru Stan nu a fost liniar. A început devreme, de la sport de performanță, a trecut prin joburi tehnice și vânzări, apoi prin retail alimentar, distribuție și producție. A construit magazine, a dezvoltat o fabrică de sandvișuri, a învățat mecanismele comerțului direct. Primele afaceri au adus creștere, dar și limite structurale: asocieri greșite, presiune financiară și, în final, faliment.

Cu autorizația respinsă de mai multe ori, fără capital de lucru, cu chiria restantă și cu angajați care așteptau să știe dacă mai există un mâine, Alexandru Stan s-a aflat într-un punct în care presiunea nu mai era doar financiară, ci emoțională. A fost clipa în care toate greșelile trecutului păreau să se adune într-un singur loc. Diferența nu a făcut-o un plan spectaculos, ci decizia simplă de a nu abandona: un telefon dat la timp, un partener care a răspuns, o autorizație primită exact când totul părea închis.

După un minus financiar semnificativ și un al doilea eșec, a ales să reconfigureze totul pe o bază diferită: disciplină, dezvoltare etapizată și control operațional.

„Nu ai probleme câte soluții am eu. Dacă îți antrenezi mintea să caute soluții, le găsește.“

Astăzi, TexTech funcționează într-un segment industrial competitiv, în care diferențierea nu mai poate fi făcută doar prin preț. Compania dezvoltă peste 900 de articole personalizate, adaptate fluxurilor specifice din industrie și zona alimentară.

Statutul de unitate protejată nu este, în cazul TexTech, o formulă administrativă. Integrarea persoanelor cu dizabilități, inclusiv persoane cu sindrom Down, presupune reorganizarea fluxurilor, adaptarea ritmului de lucru și o altă cultură internă.

Dimensiunea umană se vede în detaliile zilnice: în răbdarea necesară pentru formare, în redistribuirea sarcinilor astfel încât fiecare angajat să poată contribui real și în asumarea faptului că performanța nu înseamnă uniformitate. Pentru TexTech, incluziunea nu este un mesaj de comunicare, ci o decizie de management care influențează costuri, termene și organizare. Este un model în care responsabilitatea socială și producția industrială coexistă, fără a fi puse în opoziție.

„Dacă vrem industrie românească, trebuie să producem aici și să ne asumăm riscul aici.“