Factorii de microclimat optim sunt determinanţi în creşterea valorii productive, în exteriorizarea capacităţii animalelor şi în menţinerea unei stării de sănătate deplină a acestora, pe timpul iernii. Anotimpul hibernal impune, mai mult ca în orice perioadă a anului, încadrarea în parametrii normali ai factorilor de microclimat (temperatură, umiditate, luminozitate, radiaţii calorice, compoziţia aerului), încât să acţioneze favorabil asupra organismului animal.   Argumente generale   Fiind un mediu artificial, adăpostul trebuie să se interpună în calea efectelor dăunătoare, produse de factorii naturali asupra sănătăţii animalelor. În sezonul rece, un adăpost poate asigura condiţii optime de cazare pentru animalele rumegătoare, doar dacă este permanent monitorizat şi bine întreţinut, în scopul respectării normelor sanitar-veterinare, indiferent cât de bine ar fi proiectat şi construit.   Producţia eficientă reprezintă rezultatul îmbinării corecte a calităţii mediului dintr-un adăpost cu cerinţele fiziologice. Tocmai de aceea, complexul de factori fizici, chimici şi biochimici, în relaţie cu existenţa animalelor şi implicit încălzirea biologică (prin cedarea căldurii metabolice libere) formează microclimatul adăpostului, pe timpul iernii.   Pregătirea adăpostului pentru iarnă poate fi o problemă pusă eficient, numai când avem de a face cu un spaţiu corect proiectat şi bine structurat. În anotimpul hibernal, curenţii reci de aer, umiditatea, temperatura scăzută, încărcătura abundentă de gaze nocive, microorganisme sau pulberi, nu trebuie întâlnite în incintă.   Sisteme de întreţinere a vacilor de lapte Pe timp de iarnă, vacile pot fi întreţinute în sistem legat sau în sistem liber (nelegat). În funcţie de capacitatea de cazare a adăpostului, de modul dispunerii vacilor şi de organizarea interioară a acestuia, întreţinerea legată a vacilor poate fi realizată în mai multe variante. Se poate opta pentru găzduirea vacilor cu ieslea amplasată de-a lungul unuia din pereţii longitudinali sau pe axa adăpostului. Oricum dispuse, vacilor trebuie să li se asigure posibilitatea de mişcare.   În condiţii de întreţinere nelegată, fermierul poate opta pentru adăpostul semideschis sau pentru cel deschis (cu spaţiu comun/individualizat de odihnă). Fiecare variantă solicită buna organizare interioară a adăpostului şi padocului, pentru susţinerea factorilor tehnologici de exploatare. De asemenea, trebuie asigurat confortul în zona de odihnă, prin forma, suprafaţa, modul de amplasare a cuşetelor.   Ventilaţia adăposturilor va fi atent urmărită deoarece aerul îşi modifică proprietăţile mai frecvent iarna, urmare a fluctuaţiilor de temperatură, a proceselor metabolice specifice animalelor şi activităţii tehnologice derulate în fermă. Schimbările de aer între adăpost şi mediul exterior sunt realizate prin instalaţii de ventilaţie, aerul viciat schimbându-se simplu, prin gurile amplasate deasupra fiecărei ferestre sau separat, la intervale de 2-4 metri. Se poate apela şi la coşuri de aerisire confecţionate din două rânduri de scândură izolate. Pentru asigurarea ventilaţiei optime este obligatoriu calculul volumului de ventilat al adăpostului şi coeficientul de schimb.   Temperatura optimă din adăpost influenţează sănătatea animalelor, nerealizarea acesteia ducând la producerea de boli, scăderea producţiilor şi întârzierea reproducţiei. Temperatura în adăpost este determinată de trei ori pe zi: dimineaţă, la prânz şi seara. Normele conforme de temperatură, în adăposturile de bovine, sunt: 10-14 grade Celsius, pentru vaci, 20 grade, în maternitate şi 8-10 grade, pentru junici.   Umiditatea normală este altă condiţie principală de microclimat, care trebuie îndeplinită în interiorul adăposturilor. Normele tehnologice admit, pentru bovinele adulte, o umiditate situată între 75% şi 90%. Fermierii pot constata nefuncţionalitatea corectă a sistemului de aerisire şi prezenţa unui exces de umiditate, prin aburirea persistentă a geamurilor şi apariţia unui miros greu, jilav, odată cu ieşirea abundentă de aburi, prin intrări, la temperaturi exterioare sub +8 grade Celsius.   Lumina, factor deosebit în creşterea animalelor, influenţează prin lipsă funcţionarea glandei tiroide a animalelor, putând favoriza depunerea excesivă a grăsimii. Lumina primită de un adăpost este exprimată printr-un coeficient de luminozitate al raportului dintre suprafaţa geamului şi suprafaţa interioară a adăpostului. Pe tot parcursul anului, iluminarea adăposturilor se face natural, prin intermediul radiaţiilor solare şi/sau artificial, cu ajutorul lămpilor incandescente/fluorescente.   Compoziţia aerului din adăposturi cuprinde, pe lângă oxigen, grupuri de gaze, multe dintre ele toxice. Concentraţiei de dioxid de carbon provenit din respiraţia animalelor i se adaugă cel rezultat din fermentaţia bălegarului, aşternutului şi pruritului. De asemenea, nivelul concentraţiei de dioxid de carbon creşte atunci când, în adăpost, nu există o densitate optimă a animalelor, factor negativ asupra sănătăţii acestora.   Oile şi caprele, în maternitate prelungită Deopotrivă, caprele şi oile intră în stabulaţie hibernală, de la sfârşitul toamnei până în primăvară. Tocmai de aceea, trebuie create condiţii de microclimat, hrănire şi întreţinere, în vederea stabulaţiei şi fătărilor. Pentru oi, specialiştii recomandă întreţinerea în saivane, indiferent de zonă sau rasă, datorită confortului sporit pe care îl oferă această metodă şi a respectării cerinţele principale de microclimat. Zilele călduroase permit astfel scoaterea oilor în padoc, în timpul efectuării lucrărilor de întreţinere, igienizare şi evacuare a dejecţiilor din adăpost.   În intervalul fătărilor de iarnă, temperatura din saivan trebuie să se încadreze în intervalul 8-10 grade Celsius (în compartimentul oilor mame) sau 15-17 grade pentru spaţiul mieilor (în primele trei săptămâni de viaţă), după care aceasta poate descreşte treptat. Umiditatea nu trebuie să depăşească 60-65%, iar luminozitatea trebuie să se încadreze între 1:10 şi 1:12. Temperatura scăzută timp îndelungat reduce ritmul dezvoltării mieilor şi iezilor.   În zona montană, crescătorii de ovine aplică uneori sistemul de adăpostire în construcţii din lemn, în timp ce la şes şi deal sunt folosite saivanele. Acestora din urmă le sunt impuse condiţii obligatorii pentru asigurarea confortului animalelor: geamurile să reprezinte 5% din suprafaţa solului, volumul alocat fiecărei oi să fie de 5-7 metri cubi (fără curenţi de aer), suprafaţa repartizată să fie 1,2-1,4 metri pătraţi pentru o oaie (gestantă sau cu miel), 0,5-0,7 metri pentru fiecare miel înţărcat şi 2 metri pentru un berbec. Înainte de intrarea în stabulaţie, se curăţă şi se dezinfectează saivanele.   Totodată, pentru buna întreţinere a caprelor, trebuie derulate corect principalele activităţi sanitar-veterinare, conform calendarului de iarnă. Astfel, în luna noiembrie, se organizează turmele pentru iernat şi stabulaţie, după încheierea inseminării artificiale şi a montei naturale. Ferestrele adăpostului se izolează pentru evitarea curenţilor de aer şi se efectuează lucrări podotehnice. În decembrie, se verifică efectivele de capre, odată cu compartimentarea saivanelor, pregătind pentru următoarele etape boxe necesare caprelor, care vor făta în ianuarie (inseminate în august).   Ianuarie este luna în care, la capre, se pregăteşte campania de fătări. Este amenajată maternitatea: boxe individuale pentru capre fătate cu iezi şi boxe individuale separate pentru caprele gestante, înaintea fătării. La amenajarea spaţiilor se urmăreşte evitarea curenţilor şi păstrarea căldurii necesare iezilor nou-născuţi.   Campania de fătări şi bonitate a iezilor continuă în februarie, lună în care au loc totodată dehelmintizări ale intraţi în contact cu turma de capre, pentru combaterea cenurozei şi echinococozei. Câinii asociaţi voluntar turmelor pot deveni intermediari ai acestor boli parazitare, la care sunt expuse caprele.   Martie este lună apropiată încheierii sezonului de iarnă, interval în care continuă campania de fătări prin asigurarea condiţiilor specifice de microclimat pentru creşterea iezilor, a căror clasare şi bonitate se continuă, până la încheierea stagiului (aprilie). Spaţiile se igienizează, în conformitate cu creşterea temperaturii atmosferice, ţinându-se cont că, dintre acţiunile sanitar-veterinare derulate în această lună, se evidenţiază vaccinarea profilactică anticărbunoasă.