Asigurarea materialului biologic pentru vacile de lapte este esențial. Etapa de proiectare a asigurării materialului biologic necesar populării unei ferme este, în general, dominată de două ipostaze distincte: pentru ferme existente și pentru cele nou înființate. Fermele pot fi diferențiate și după modul de asigurare a tineretului taurin necesar înlocuirii vacilor reformate. Totodată, diferența o face statutul de fermă cu circuit închis și fermă cu circuit deschis sau fermă cu producție simplă și fermă cu producție lărgită.

Stabilirea rasei   Pentru asigurarea realizării unei eficiențe economice sporite, la alegerea rasei de taurine se vor avea în vedere, în principal, criteriile economice. Profitabilitatea unei exploatații este determinată de multipli factori de influență, dintre care se remarcă:

• posibilitățile fermierului de a asigura toate condițiile necesare punerii în valoare a potențialului productiv al rasei alese;
• adaptarea rasei vizate la condițiile pedo-climatice specifice arealului în care este instalată ferma;
• economicitatea și performanțele rasei vizate;
• prețul de valorificare al producției de lapte;
• cerințele pieței pentru producția de lapte obținută.

Ținând cont de rasele prezente în România și luând în considerare aspectele pedo-climatice specifice diferitelor regiuni ale țării se recomandă ca în zonele montane să fie crescută rasa Pinzgău de Transilvania, în regiunile de deal și în cele premontane e binevenită și recomandată rasa Brună de Maramureș și tipul de lapte din grupul Bălțată românească. În regiunile amintite, fertilitatea solului este submoderată, iar condițiile atmosferice sunt aspre, dar pajiștile permanente de bună calitate reprezintă un punct în plus. Rasele menționate sunt adaptate corespunzător acestor condiții, valorificând eficient pășunile pentru producția de lapte. La câmpie, acolo unde fertilitatea este mai mare obținânându-se producții consistente de furaje pe unitatea de suprafață, într-o largă gamă de sortimente, se recomandă creșterea raselor Bălțată cu negru românească și Bălțată românească. Sunt rase care au nevoie cantități îndestulătoare de furaje, cu rații bine echilibrate și de substanțe nutritive suficiente. Opțiunea populării fermelor cu alte rase de taurine importate, rase cu înclinații productive superioare celor caracteristice raselor locale ameliorate, trebuie gândită prudent, evaluând corect adaptabilitatea și rezistența acestor rase la condițiile de mediu locale și, îndeosebi, la disponibilitatea fermierului de a asigura toate condițiile biologice specifice punerii în valoare a pontențialului caracteristic acestor rase.   Proiectarea asigurării materialului biologic prin cumpărare   La stabilirea numărului de animale procurate prin cumpărare, în funcție de condițiile concrete din fermă, vor fi atent evaluate posibilitățile de asigurare a furajelor necesare și cele de adăpostire. Popularea poate fi făcută cu tineret taurin în vârstă de 16-18 luni, cu juninci sau vaci, dar se recomandă primar o populare cu juninci sau vițele, varietăți fiziologice ușor adaptabile la condițiile de creștere. Totodată, nu poate fi ignorată situația economică a fermierului, la stabilirea numărului și categoriei animalelor procurate prin cumpărare. Materialul biologic necesar populării trebuie să fie negreșit în perfectă stare de sănătate, provenit de la ferme indemne de boli infecto-contagioase, iar alegrea animalelor trebuie făcută individual, pe baza tuturor criteriilor fenotipice și genotipice disponibile. În funcție de capacitatea fermei primitoare, este recomandat ca popularea să fie făcută cu vițele în vărstă de 11-17 luni (60%) și cu juninci (40%). Proporția garantează o repartiție uniformă a fătărilor, încât în decurs de aproximativ 17 luni de la populare, efectivul de vaci proiectat să fie realizat. Garantarea, prin achiziționare, a materialului biologic util populării fermei impune parcurgerea următoarelor etape:

• identificarea surselor de achiziție:
• stabilirea de contracte ferme de vânzare-cumpărare;
• instituirea graficului de livrare;
• organizarea transportului;
• recepția și carantina animalelor achiziționate.

Proiectarea modului de împrospătare a efectivului de taurine   Decizia de a apela la împrospătarea efectivului din propria fermă sau prin cumpărarea acestuia trebuie să aibă la bază considerente economice, respectiv să poată fi comparate cheltuielile aferente creșterii în propria fermă a vițelelor de reproducție, cu prețul de cumpărare la zi și al junincilor din alte exploatații. După metoda adoptată de asigurare a tineretului taurin necesar împrospătării efectivului, fermele pot fi diferențiate în ferme cu circuit închis și ferme cu circuit deschis. Pentru asigurarea materialului biologic necesar împrospătării efectivului, în fermele cu circuit închis și reproducție simplă, efectivul matcă rămâne constant, în timp ce în fermele cu reproducție lărgită se urmărește creșterea, cu o anumită cotă anuală, a efectivului matcă, până la atingerea efectivului matcă proiectat. Prin vânzare, fermele cu circuit închis valorifică surplusul de taurine reproductive. În acest fel, vițelele pot fi livrate imediat după înțărcare, fiind plasate ca juninci sau vaci (după încheierea primei lactații sau după testarea primei sute de zile de lactație). Totodată, se valorifică prin vânzare tăurașii (la diferite greutăți corporale și vârste) către fermele specializate pentru îngrășarea taurinelor, existând și posibilitatea îngrășării în propria fermă. Surplusul de vițele aflate în ferme cu circuit închis pot fi însămânțate cu material seminal provenit de la taurii din rasele de carne, aplicându-se tehnologia de îngrășare a vacilor fătate timpuriu, împreună cu vițeii lor. La programarea necesarului de tineret taurin femel de înlocuire vor fi atent urmărite următoarele elemente de calcul:

• procentul anual de reformă la vaci;
• rata de sporire a efectivului (în cazul fermelor cu reproducție lărgită);
• procentul de pierderi la diferite categorii de tineret femel;
• procentul de natalitate.

Procentul anual de reformă la vaci are valori cuprinse între 20 și 35%, indicatorul fiind influențat de durata medie de exploatare a vacilor, respectiv de diferența de vârstă dintre vârsta medie de reformă și cea medie a primei fătări. În fermele cu circuit deschis, vițelele se cresc până la vârsta de 7 zile (pe durata subperioadei colostrale) sau până la vârsta înțărcării, după care acestea sunt vândute fermelor specializate în creșterea tineretului taurin femel de reproducție. Astfel, vițelele necesare înlocuirii vacilor reformate sunt cumpărate de la fermele specializate în creșterea vițelelor de reproducție, fie ca vițele cu diferite vârste (11-17 luni), fie ca juninci (în lunile 5-7 de gestație). Altă alternativă este transferul vițelelor din ferme cu circuit deschis în ferme de creștere, ipostază în care trebuie plătită întreținerea acestora. Ele sunt retransferate în ferma de proveniență, ca vițele sau ca juninci. Opțiunea pentru una dintre variantele de procurare a materialului biologic necesar înlocuirii vacilor reformate trebuie să se bazeze pe calcule de eficiență economică, având în vedere calitatea materialului biologic.