În etapa de producţie primară a laptelui, riscurile trebuie identificate şi controlate, impunându-se asigurarea protecţiei prin intermediul legislaţiei naţionale, pentru situaţiile în care livrarea unor cantităţi mici de produse primare se face direct către consumator. Condiţiile sanitare veterinare în care vânzarea laptelui crud se poate efectua, prin intermediul automatelor, sunt strict stabilite prin Ordinul nr. 55/2010, emis de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA). Rămâne însă fără răspuns întrebarea: câţi dintre vânzătorii de lapte crud au cunoştiinţă de existenţa actului normativ şi/sau de regulile impuse de acesta?  

Scopuri comerciale, pe lângă obiective legislative

  Deoarece vânzarea directă a laptelui crud, prin intermediul automatelor, poate fi efectuată exclusiv de către posesorii unor exploataţii de animale producătoare de lapte crud, operaţiunea este condiţionată de limitele cotelor individuale de lapte pentru vânzări directe, în conformitate cu Metodologia de acordare a cotei individuale de lapte, precum şi a modului de alocare/reconstituire a rezervei naţionale de lapte. Fireşte exploataţiile de producere a laptelui crud, destinat vânzării directe, trebuie să îndeplinească o condiţie primordială, impusă de Ordinul 55/2010: “să fie autorizate/înregistrate sanitar-veterinar de către direcţia sanitară veterinată şi pentru siguranţa alimentelor , judeţeană, inclusiv pentru activitatea de vânzare directă a laptelui crud”.   Simplu? Aparent, da. Numai că vânzătorii (atunci când sunt şi producători) prezintă organelor de control autorizaţia sanitar-veterinară emisă de către Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (DSVSA), de pe teritoriul căreia se derulează activitatea de vânzare a laptelui crud. În opinia preşedintelui Asociaţiei Fermierilor Utilizatori ai Automatelor pentru Desfacerea Laptelui Crud (AFA), Cristian Lungu, “sunt trei condiţii importante: în principal, ferma să fie în Programul strategic, să fie controlată sanitar-veterinar, foarte important fiind să dovedeşti că eşti proprietarul autotomatului şi a unei cote de lapte pentru vânzări directe”.   Din acest punct de vedere, Cristian Lungu consideră “o problemă faptul că mulţi dintre cei care nu au ce căuta pe piaţa laptelui din Capitală sunt autorizaţi de DSV Bucureşti, pentru că această Direcţie nu poate face autorizarea automatelor, Ordinul 55 menţionând cine e îndreptăţit să o facă: DSVSA pe raza căruia se află ferma, nu automatul. Doctorului de la DSVSA Bucureşti i se prezintă un dosar pentru control, dar acesta nu se duce în Ialomiţa, de exemplu, de unde ar putea fi ferma. Credeţi că, dacă DSVSA Bucureşti ar fi cea care autorizează ferma, s-ar duce doctorul de aici să o verifice? Nu.”, concluzionează preşedintele AFA, răspunzând propriei întrebări.   Nu putem pune la îndoială că, respectate fără rezerve, condiţiile legale impuse laptelui crud destinat vânzării directe, prin intermediul automatelor, ar asigura protecţia consumatorului. Numai că aceste condiţii nu sunt temporare sau negociabile; ele impun ferm ca laptele să fie obţinut de la animale care nu prezintă simptome de boală contagioasă, transmisibilă omului prin lapte. De asemenea, laptele trebuie să fie obţinut de la animale aflate în bună stare de sănătate, fără vreun semn de boală, care ar putea duce la contaminarea laptelui.   De altfel, dintre informaţiile transmise cu amabilitate redacţiei noastre, de către ANSVSA – Biroul Comunicare şi Relaţii cu Mass-media, este de remarcat următoarea subliniere: “De asemenea, precizăm faptul că, în conformitate cu prevederile legislaţiei europene, responsabilitatea principală revine operatorului din sectorul alimentar. Prin urmare, operatorii din sectorul alimentar trebuie să ia măsuri în toate etapele producerii, procesării şi distribuţiei, din unitatea aflată sub controlul lor, astfel încât produsele alimentare să îndeplinească cerinţele legislaţiei alimentare care sunt relevante pentru activităţile lor şi să verifice îndeplinirea acestor cerinţe, în cadrul programelor de autocontrol”   Realitatea pieţei şi a responsabilizării prin autocontrol este însă, în mare măsură, paralelă cu legislaţia în domeniu, situaţie confirmată şi prin comunicatele transmise de ANSVSA şi DSVSA judeţene, la încheierea acţiunilor de control, simultan cu monitorizările tehnice derulate de asociaţiile fermierilor. Rezultatele, situate departe de cărţile de vizită prezentate de către vânzători, confirmă că un procent important dintre cei ce deţin automate autorizate, la nivel naţional, încalcă (mai mult sau mai puţin) prevederile Ordinului 55/2010. La punctul de desfacere sau la fermă.   Mai îngrijorătoare şi la fel de periculoasă pentru consumatori este desfacerea curentă a laptelui crud, cu ajutorul unor automate(?) neautorizate sau prin intermediul unor pseudo-utilaje, în fapt instalaţii improvizate (tancuri, butoaie), dotate cu robineţi şi postate în spaţii dintre cele mai diverse: pieţe publice, intrări ale magazinelor mari, spaţii necomerciale cu trafic pietonal intens. Fireşte, aici nu poate fi vorba de “autocontrol”, iar specialiştii DSVSA judeţene se implică exclusiv în “controlul oficial al automatelor pentru vânzarea directă a laptelui crud”. Vânzătorii laptelui crud, prin intermediul instalaţiilor artizanale, răsuflă uşuraţi. Chiar dacă activitatea lor ilicită se derulează, de cele mai multe ori, în incinta unor spaţii comerciale autorizate sanitar-veterinar.   De la automat spre fermă? ANSVSA aminteşte în răspunsul său că: “În urma controalelor oficiale efectuate specialiştii din cadrul Direcţiilor sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene au fost raportate deficienţe referitoare la: -         condiţiile de igienă în care se efectuează vânzarea directă a laptelui prin intermediul automatelor, precum şi deficienţe de igienă la nivelul exploataţiilor de producţie a laptelui şi transportul acestuia de la exploataţia de origine la automatele de vânzare directă a laptelui crud; -         neconcordanţe între denumirea operatorului care deţine automatul pentru vânzarea directă a laptelui şi denumirea exploataţiei de origine a laptelui, prin urmare au fost depistaţi operatori care comercializau lapte prin intermediul automatelor, fără dă deţină exploataţie proprie de producţie a laptelui; de asemenea, au fost depistaţi operatori care deţineau automate de vânzare directă a laptelui, fără să deţină document de înregistrare sanitară veterinară pentru acestea. Ca urmare a deficienţelor constatate, inspectorii din cadrul DSVSA judeţene au aplicat avertismente şi sancţiuni contravenţionale (amenzi) şi au emis ordonanţe de suspendare/interzicere a activităţii.”   Nu putem fi decât satisfăcuţi de rezultatele controalelor efectuate de specialiştii DSVSA judeţene. Doar dacă aceste rezultate sunt diferite de cele ale acţiunii derulate, la nivel naţional, în primăvara anului 2012. Oricine e liber să tragă propriile concluzii privind eficienţa celor 17 sancţiuni contravenţionale (doar una în Bucureşti) şi a celor 48 de avertismente. Ordinul 55 dedică un întreg capitol “condiţiilor aplicabile exploataţiei de producere a laptelui crud destinat vânzării directe, prin intermediul automatelor”.   E lipsită de interes obligaţia impusă exploataţiilor de a fi “autorizate/înregistrate sanitar-veterinar de către direcţia sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, inclusiv pentru activitatea de vânzare directă a laptelui crud”? Întrebarea şi-o pun, în primul rând, fermierii care utilizează automatele, conform Ordinului 55. Preşedintele AFA aminteşte că s-a adresat ANSVSA, instituţie care efectueză controalele pe traseul fermă – automat: “Practic, e cea mai mare greşeală; am propus de la automat către fermă”, e de părere Cristian Lungu, care vine cu o sugestie indirectă: “La puctul de vânzare, cereţi actele automatului, autorizaţia, cota de lapte şi dovada că este proprietarul utilajului. De aici, mergeţi înapoi, către fermă. Dacă laptele plecă dintr-o fermă, poate fi şi lapte colectat de la vecini, băgat într-un tanc şi răcit. Trebuie amintit că automatul nu are calitatea de a răci laptele; îl poate doar menţine la o temperatură de 4 grade. Deci, controalele pe acest traseu pot depista laptele de colectură, asupra căruia fermierul nu are control, nu ştie care e vaca de la care provine, în cazul apariţiei unei polibaciloze, a TBC (care a fost depistat)… Nu este asigurată trasabilitatea”.   Doar pentru vânzarea prin intermediul automatelor? Vânzătorii de lapte crud, prin intermediul instalaţiilor improvizate, s-au întâlnit doar întâmplător cu automatele. Beneficiază, în pieţe, de un statut similar cu al posesorilor de automobile electrice, ignoraţi de inspectorii Registrului Auto, datorită sancţiunilor adresate exclusiv vehiculelor cu motor. Avem însă de a face, în speţa noastră, cu grave încălcări ale legislaţiei sanitare veterinare, mai cu seamă în privinţa normelor privind desfacerea laptelui crud. În momentul redactării acestui material, existau în Capitală (cel puţin) trei astfel de tancuri: în pieţele publice Morarilor, Nicolae Grigorescu şi Obor, ultimul fiind amplasat în vechea hală de carne, încadrat de hala de peşte şi una dintre toaletele publice. Celor care revând laptele colectat, prin intermediul tancurilor sau a altor recipienţi, li se alătură deţinătorii fermelor neautorizate.   Cristian Lungu susţine că “Institutul Naţional de Statistică a confirmat prezenţa a 11 persoane fizice neautorizate, care deţin ferme cu peste 500 de vaci de lapte. Ăştia sunt marii evazionişti, care reprezintă concurenţa pe piaţa fermierilor (…) Există tancuri folosite pentru vânzarea laptelui, trei dintre acestea fiind în proprietatea unui deţinător din judeţul Ialomiţa. Spre exemplu, la Piaţa Morarilor se vindea laptele din tanc; am vorbit cu ANSVSA, care mi-a spus că trimite un control. Nu s-au dus. În schimb, m-am deplasat eu acolo, am cumpărat un litru de lapte, turnat în sticlă prin robinet, cu ajutorul unei pâlnii din plastic, pusă sub canea şi aruncată apoi într-o găletă cu apă. Vorbim despre igienizare? Am dus laptele spre analizare, la Bactolact, am plătit analiza. Rezultatul a fost cel aşteptat: laptele era neconform, mai cu seamă că gustul îi devenise acid, fiind vechi acolo”, declară preşedintele Asociaţiei Fermierilor Utilizatori de Automate pentru Desfacerea Laptelui Crud.   Mai optimişti, noi sperăm deocamdată că, în foarte scurt timp, acţiunile oficiale de control, derulate de specialiştii Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor vor viza, printre alte obiective urmărite, “în principal” conform răspunsului transmis redacţiei noastre, “respectarea condiţiilor aplicabile automatelor pentru vânzarea directă a laptelui crud, în conformitate cu prevederile stabilite la Cap. II, art 3,4 şi 5 din Anexa la Ordinul Preşedintelui ANSVSA nr. 55/2010; -         materialele din care sunt construite automatele pentru vânzarea directă a laptelui crud; -         existenţa racordării la o sursă de energie şi apă potabilă; -         existenţa unui sistem de răcire a laptelui crud, astfel încât temperatura de păstrare a laptelui să fie de maximum +4 grade Celsius şi minim 0 grade Celsius; temperatura de depozitare a laptelui trebuie să fie asigurată chiar şi în tubulatura dintre rezervorul de lapte şi căile de distribuţie, până la robinet; -         existenţa unui senzor de temperatură, verificat periodic pentru reclibrare de către un organism specializat şi acreditat în acest scop şi a unui sistem de afişare externă a temperaturii; -         monitorizarea temperaturii de păstrare a laptelui de către operatorii care deţin automate de vânzare a laptelui crud; -         informaţiile afişate pe automatele de vânzarea laptelui trebuie să fie lizibile şi vizibile(…)”   E puţin? Nici mult, pentru fermierii autorizaţi sau pentru vânzătorii ce sfidează evidenţele Autorităţii. Deopotrivă se recomandă “vânzători de lapte sănătos, de la ferme sănătoase. Fără rezerve.