Având în vedere ultimele evenimente care au avut loc pe piața laptelui, a uleiului și a zahărului, în speță declanșarea a trei investigații de către Consiliul Concurenței, (link - www.consiliulconcurentei.ro/wp-content/uploads/2023/03/inspectii-alimente-mar- 2023.pdf), am profitat de ocazie pentru a aduce câteva lămuriri asupra acestui subiect cu un impact potențial extrem de puternic pentru orice operator economic. În acest sens, i-am adresat câteva întrebări domnului avocat Adrian Ster, unul dintre cei mai experimentați avocați pe cazuri de concurență din România, care a avut amabilitatea de a ne răspunde.

Meat.Milk: Domnule avocat, pentru început, aș vrea să vă rog să vă prezentați cititorilor noștri, întrucât aceasta este prima interacțiune dintre noi.

Adrian Ster: Mulțumesc pentru oportunitate. Sunt avocat de concurență, activ pe piața din România de mai bine de 16 ani, în cadrul cărora am fost implicat în majoritatea cazurilor complexe de concurență de pe piața din România.

Ca parcurs profesional, am jucat rolul de Partener și coordonator al departamentelor de concurență din cadrul unora din cele mai importante case de avocatură din România, pentru ca, în 2021, să pun bazele casei de avocatură ”360Competition”, singura din România specializată exclusiv în concurență și ajutor de stat.

Am înființat această casă de avocatură cu intenția de a face lucrurile diferit – în acest sens, serviciile noastre sunt oferite la un grad înalt de senioritate, ceea ce înseamnă că asistăm clienții la nivelul cel mai optim și eficient.

Cei interesați pot găsi mai multe detalii pe website-ul nostru, www.360competition.eu. Cu această ocazie, menționez că cititorii dvs. au mereu o ușă deschisă la noi.

MM: Domnule Șter, aceste investigații, în special cea referitoare la producția de unt, au venit ca o surpriză pentru producătorii și comercianții din România. De unde au început ele, care este motivul pentru care au fost inițiate?

AS: În această fază preliminară este greu de identificat motivul exact pentru declanșarea investigațiilor, întrucât singurele informații disponibile sunt cele relativ generale furnizate de către Consiliul Concurenței.

Astfel, investigațiile au fost inițiate din oficiu, adică nu ca urmare a vreunei plângeri depuse de către o companie sau a unei aplicații de clemență prin care o companie abordează Consiliul Concurenței pentru a recunoaște săvârșirea unei încălcări.

Mai mult, la baza declanșării investigațiilor pare a sta evoluția prețurilor la cele trei alimente de bază – unt, ulei de floarea soarelui și zahăr, evoluție care a depășit, în perioada investigată, creșterile similare din restul Uniunii Europene.

MM: Am înțeles, dar creșterea prețurilor poate fi datorată unor realități și evoluții economice obiective, precum inflația, iar prețul de vânzare al produselor se formează pe întreg lanțul producător – vânzător. Poate fi creșterea prețurilor în sine o încălcare a legii?

AS: Aveți dreptate, Consiliul Concurenței nu investighează creșterea prețurilor în sine, ci mecanismul prin care aceasta a avut loc.

Legea Concurenței are la bază un principiu foarte simplu privind relațiile dintre concurenți: fiecare companie trebuie să-și determine unilateral conduita pe piață, fără a se coordona cu celelalte companii.

Consiliul Concurenței investighează, în acest moment, posibilitatea ca această creștere să se datoreze unor înțelegeri între producători și nu unor decizii individuale, autonome, luate de către aceștia, adică în urma unor înțelegeri orizontale de tip cartel.

În măsura în care se va dovedi că aceste creșteri au avut loc în urma unor decizii individuale, fără a exista o înțelegere între producători, Consiliul cel mai probabil va închide investigația fără a sancționa părțile implicate.

Un caz bine-cunoscut în acest sens este cel al comercianților de combustibili, unde Consiliul Concurenței, în urma unei analize aprofundate a pieței și a interacțiunii dintre participanți, a decis că scumpirile de combustibili, deși relativ frecvente și întâlnite la toți actorii din piață, erau rezultatul deciziilor individuale ale fiecărui comerciant, a adaptării acestuia la piață, și nu a sancționat această conduită.

Pentru a concluziona, în cazul unei investigații precum cea desfășurată de către Consiliul Concurenței nu este sancționat prețul practicat, ci modul în care producătorii au ajuns la acel preț.

MM: Spuneați că investigațiile sunt motivate de creșterile de preț care au depășit media Uniunii Europene. Are Consiliul Concurenței la dispoziție informații detaliate privind nivelul prețurilor la toate produsele din Uniunea Europeană, care îi permit efectuarea acestor analize?

AS: Consiliul Concurenței deține și operează aplicația Monitorul Prețurilor, disponibilă la www.monitorulpreturilor.info, care monitorizează nivelul prețurilor la comercializare pentru o gamă extrem de largă de produse alimentare.

În acest moment, lista partenerilor care furnizează prețuri pentru această platformă includ cele mai mari rețele de retail din România, permițând Consiliului să identifice cu precizie evoluțiile prețului la raft ale mai multor produse. În ceea ce privește evoluția prețurilor în Uniunea Europeană, aici vorbim de indicatori statistici, conform Eurostat.

Merită menționat și că, în fiecare an, Consiliul Concurenței emite un raport privind evoluția concurenței în sectoare cheie, identificând gradul de concentrare al pieței într-un număr de sectoare predeterminate, respectiv evoluția prețului la anumite produse.

În raportul anual emis în anul 2022, privind evoluția pieței în anul 2021, disponibil aici - www.consiliulconcurentei.ro/wp-content/uploads/2021/12/Raport-Sectoare-Cheie-2021.pdf - Consiliul Concurenței a analizat evoluția creșterilor de prețuri la anumite produse și a concluzionat că cele mai mari creșteri de preț față de aceeași perioadă a anului anterior, 2020, s-au înregistrat cu privire la categoria de uleiuri comestibile. 

În contrapondere, creșterile la unt și zahăr par a fi limitate, dar depășind creșterile la nivelul Uniunii Europene. O ultimă mențiune de făcut e că evoluția prețurilor la majoritatea alimentelor și băuturilor, conform aceluiași raport, a depășit media din Uniunea Europeană, excepție făcând fructele și legumele. 

MM: Înțeleg de la dumneavoastră că există situații în care prețurile mai ridicate reprezintă o problemă din punct de vedere concurențial doar dacă compania respectivă ridică prețurile ca urmare a unor înțelegeri. Îmi vine greu să cred, având în vedere nivelul de instruire și competența organelor de conducere ale companiilor implicate, că aceștia au acționat atât de neglijent, când cel mai probabil ei cunosc prevederile concurențiale și restricțiile aplicabile.

AS: Aici vă dau dreptate doar parțial – da, cel mai probabil deținătorii funcțiilor de conducere din aceste companii nu au încheiat acorduri de creștere a prețurilor, deși s-au mai întâlnit cazuri.

Reglementările concurențiale nu interzic, însă, doar acordurile exprese de majorare a prețurilor, ci și alte acorduri, mai puțin formale, mult mai greu de identificat, de tipul așa-ziselor gentlemen’s agreement, prin care concurenții agreează tacit creșterea prețurilor.

Mai mult, existența acestor acorduri nu trebuie demonstrată cu dovezi directe de fiecare dată, ci poate fi prezumată dacă se poate demonstra existența unor contacte între acești concurenți, în cadrul cărora s-au atins subiecte sensibile din punct de vedere comercial, precum răspunsul anticipat la o situație dificilă din piață, modul de gestionare a unei deficiențe de aprovizionare, costul materiei prime etc.

Nu în ultimul rând, din punct de vedere concurențial, răspunderea unei companii poate fi angajată și de către angajați care nu dețin o funcție de conducere, cum ar fi un reprezentant de vânzări care a discutat cu omologul său de la o altă companie despre posibilitatea creșterii prețurilor.

MM: Care sunt consecințele pe care le vor suporta companiile implicate dacă Consiliul Concurenței identifică existența vreunei înțelegeri anticoncurențiale?

AS: Consecințele unei decizii de sancționare sunt multiple, după cum urmează:

•Amenda contravențională – aceasta poate varia între 0,5 și 10% din cifra de afaceri totală a întreprinderii sancționate, obținută în anul anterior sancționării. Suma exactă se determină ținând cont de gravitatea încălcării, durata sa și existența circumstanțelor atenuante sau agravante. În cazul de față, încălcarea investigată este de gravitate mare, sancțiunile plecând din intervalul 4-8% din cifra de afaceri.

•Riscul reputațional – mai greu de evaluat, dar extrem de important pentru o companie, sancționarea de către Consiliul Concurenței duce la afectarea imaginii companiei în piață și reacții din partea partenerilor comerciali (de multe ori, de încetare a colaborărilor).

•Consecințe comerciale – este important să subliniem că prevederile anticoncurențiale sunt nule din perspectivă contractuală, ceea ce, în anumite cazuri, poate conduce la invalidarea întregului contract (considerându-se că a fost încheiat cu o cauză ilicită). În acest sens, consecințele contractuale pot să conducă chiar la restituirea prestațiilor deja executate, despăgubiri și multe altele.

•Despăgubirile acordate în instanță – orice persoană fizică sau juridică afectată de o înțelegere anticoncurențială se poate adresa instanței pentru a solicita despăgubiri. Această categorie poate include atât consumatori afectați prin plata unor prețuri mai mari, cât și alte companii, cum ar fi comercianți, care datorită achitării unor prețuri de achiziție crescute artificial, pot invoca fie micșorarea marjei, fie pierderea de vânzări. 

MM: Acum aș avea o întrebare dublă, ca să zic așa, pentru dumneavoastră: ce ar trebui să facă o companie pentru a se asigura că nu încalcă regulile de concurență, și ce ar trebui să facă o companie investigată de Consiliul Concurenței pentru a-și apăra cât mai bine interesele?

AS: Am să încep cu prima parte a întrebării – prevenirea comportamentelor anticoncurențiale este un fenomen extrem de complex, care necesită îndeplinirea recurentă a mai multor pași și implicarea tuturor factorilor de decizie din cadrul companiei.

Astfel, la începutul unui asemenea proces, noi mapăm activitățile companiei, identificăm ariile de risc din punct de vedere concurențial ale acestor activități, și creăm un program de conformare care conține în general următoarele elemente:

•Crearea unei echipe care are ca obiect conformarea cu regulile de concurență, ai cărei membri au o serie de responsabilități bine definite, cum ar fi asistarea inspectorilor de concurență în cadrul inspecțiilor inopinate și asigurarea diseminării informațiilor necesare în cadrul companiei.

•Redactarea unui manual de conformare, al cărui conținut este particularizat pentru compania respectivă.

•Efectuarea de sesiuni de instruire recurentă pentru toți angajații, particularizate pentru rolul jucat de aceștia în cadrul companiei.

•Implementarea unui proces de identificare și escaladare a potențialelor probleme de concurență la nivelul conducerii echipei însărcinate cu conformarea și, în cazul problemelor cu impact potențial grav, la nivelul managementului și al avocaților externi.

•Implementarea unor norme privind comunicarea internă și externă, respectiv documentarea luării anumitor decizii, în domenii care variază pentru fiecare companie în parte – am fost implicat în multiple cazuri în care comunicarea deficitară sau utilizarea unor formulări nefericite au fost sancționate de către Consiliul Concurenței.

Este adevărat că implementarea unui program de conformare eficient necesită investiții de oameni și timp, dar ca de fiecare dată, a preveni este mult mai ușor, din toate punctele de vedere, față de suporta consecințele încălcării.

În ceea ce privește conduita companiilor investigate ulterior declanșării investigației, există o serie de pași care trebuie parcurși.  Astfel, imediat finalizării inspecțiilor inopinate, companiile trebuie să efectueze o analiză internă atât a documentelor ridicate de către Consiliul Concurenței pentru a identifica potențialele riscuri care decurg din acestea, respectiv a activității companiei în perioada investigată – în acest caz, spre exemplu, analiza ar privi inițial evoluția prețului produselor în perioada din 2021 încoace, eventualele creșteri, justificarea acestora etc.

Ulterior finalizării aceste analize se poate lua o decizie privind oportunitatea recurgerii la instrumente precum clemența sau recunoașterea sau, dimpotrivă, pregătirea unei apărări complete în fața acuzațiilor Consiliului Concurenței.

În acest sens noi recomandăm mereu menținerea unui contact strâns cu echipa de investigație pe tot parcursul investigației, identificarea oricăror îngrijorări pe care reprezentanții Consiliului Concurenței o au privind conduita companiei și, oferirea de explicații menite a înlătura aceste îngrijorări cât mai devreme.

Într-adevăr, o conduită pasivă, concretizată în așteptarea acțiunilor Consiliului este probabil să ducă la rezultate nefavorabile companiei.

MM: Vă mulțumim pentru amabilitate!

Despre Adrian Șter

Domnul Adrian Șter este recunoscut ca fiind unul dintre cei mai importanți experți din România în dreptul concurenței și al ajutorului de stat.Este absolvent al Facultăţii de Drept (UBB), al School of Law - Nottingham University şi deţine o diplomă de masterat obţinută la University College London. De-a lungul celor peste 16 ani de carieră, Adrian Ster a fost implicat în unele dintre cele mai importante cazuri, atât pe piața românească, cât și la nivel regional.

Înainte de a înființa 360Competition, Adrian a fost partenerul responsabil de departamentul de dreptul concurenței și ajutor de stat al D&B David si Baias și partenerul responsabil de departamentul de concurență al Wolf Theiss.

Adrian Ster a oferit asistență juridică în materie de carteluri, fuziuni, acorduri verticale, litigii în materie de concurență sau abuz de poziție dominantă pentru clienți din diverse sectoare economice și industriale, inclusiv petrol și gaze, alimentație, transporturi, telecomunicații, farma, FMCG, comerț cu amănuntul, financiar-bancar, auto, media, agricultură sau construcții.

De asemenea, a fost activ în chestiuni legate de drept societar, regulatory și proprietate intelectuală. Adrian este recomandat și recunoscut în Chambers and Partners, Who's Who Legal, Legal 500 și în alte clasamente ca fiind unul dintre cei mai buni experți în concurență din România.

Domnul Adrian Ster a deținut poziția de co-președinte al comitetului de dreptul concurenței al AmCham România pentru trei mandate consecutive.