În timp ce pe rețelele de socializare circulă imagini duioase cu turme coborând tradițional de la munte, în Munții Retezat sau în alte zone montane din România, o parte dintre crescătorii care încă practică transhumanța trăiesc, chiar acum, o situație complet diferită: sunt blocați pe munte, fără posibilitatea de a-și aduce turmele la vale, exact în perioada anului în care coborârea devine urgentă.

Un apel disperat, fără răspuns

Crescătorii de oi aflați încă în transhumanță au transmis, potrivit publicației agricole AgroInfo, un mesaj de alarmă: sunt blocați cu turmele la munte și au cerut Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) permisiunea de a coborî acum, odată cu apropierea toamnei. Până în prezent, spun crescătorii, nu au primit niciun răspuns oficial la solicitările depuse la centrele județene ale autorității — deși, la nivel național, numărul cererilor aflate în așteptare se ridică la sute.

De ce a intervenit ANSVSA

Restricția nu este arbitrară. În contextul focarelor de pestă a micilor rumegătoare și de variolă ovină/caprină semnalate în această perioadă, ANSVSA a limitat, ca măsură de biosecuritate, mișcarea animalelor între regiuni — o decizie menită să împiedice răspândirea acestor boli extrem de contagioase dintr-o zonă în alta a țării. Autoritatea a atras atenția, de altfel, și asupra unei probleme conexe: mișcările clandestine de animale, realizate în afara controlului sanitar-veterinar, rămân principala cauză de transmitere a bolilor infecțioase între regiuni, un astfel de caz fiind semnalat chiar la jumătatea lunii august, în județul Vaslui.

Aici apare, de fapt, tensiunea centrală a situației: crescătorii care respectă legea și așteaptă o autorizație oficială pentru deplasare rămân blocați pe munte, în timp ce autoritatea încearcă, în paralel, să limiteze exact mișcările neautorizate ale altor crescători. Rezultatul, pentru cei corecți, este o așteptare fără termen clar, într-un moment în care fiecare zi contează.

De ce contează fiecare zi

Transhumanța — recunoscută de UNESCO în 2023 drept patrimoniu cultural imaterial — urmează un calendar dictat strict de anotimp. Odată cu apropierea toamnei, resursele de pășune de la altitudine se reduc, iar vremea de munte poate deveni imprevizibilă în doar câteva zile: ninsorile timpurii de la începutul toamnei au surprins, în trecut, turme întregi la altitudini de peste 1.000 de metri, obligând autoritățile locale să intervină în regim de urgență pentru a scoate oile din zonele izolate de zăpadă. Pentru ciobanii blocați acum în așteptarea unui răspuns, orice întârziere administrativă suplimentară se traduce direct într-un risc real pentru animale — hrană tot mai puțină la munte și o fereastră tot mai îngustă pentru o coborâre în siguranță.

Un echilibru dificil

Situația actuală arată o dilemă pe care ANSVSA trebuie să o gestioneze cu atenție: pe de o parte, necesitatea reală de a preveni răspândirea unor boli cu potențial devastator pentru efectivele naționale de ovine și caprine; pe de altă parte, obligația de a răspunde rapid crescătorilor care își desfășoară activitatea legal și au nevoie, la propriu, de o decizie înainte să înceapă vremea rea de la munte. Pentru fermierii aflați acum pe pantele muntoase ale țării, fiecare zi de tăcere din partea autorităților este o zi în plus de risc.