Piața globală a soluțiilor de trasabilitate alimentară bazate pe blockchain a fost evaluată la 3,03 miliarde de dolari în 2025 și este estimată să ajungă la 4,03 miliarde de dolari în 2026, cu o creștere anuală de peste 30% până în 2036. Segmentul carne, pește și ouă conduce piața, cu aproape 38% din aplicații în 2026, potrivit datelor Future Market Insights. Cifrele arată o tehnologie în plină expansiune comercială — dar ele nu răspund singure întrebării dacă blockchain-ul este deja o necesitate operațională pentru industria cărnii sau rămâne, în cea mai mare parte, un instrument de marketing.

Ce funcționează deja, inclusiv în România

Blockchain-ul nu mai este doar teorie. Carrefour România a fost primul retailer din țară care a implementat această tehnologie în sectorul alimentar, printr-un parteneriat cu ferma Avicola Rojiște din Dolj, pentru trasabilitatea ouălor din cadrul programului Filiera Calității. Clientul scanează un cod QR de pe ambalaj și poate vedea unde s-au născut păsările, cu ce au fost hrănite și cum au fost crescute, informații stocate de la prima zi de viață a lotului până la ambalare. La nivel global, Carrefour operează 37 de astfel de blockchain-uri și intenționează să extindă tehnologia și la alte categorii de produse, inclusiv pește și, în perspectivă, carne.

La nivel european, inițiative precum WATSON, ALLIANCE sau SEA2SEE, reunite sub EU Cluster for Food Traceability and Trust, testează combinații de blockchain, inteligență artificială și senzori IoT pentru a crește încrederea în lanțurile alimentare, cu accent recent pe produse din carne și pescuit sustenabil.

Limita reală: nu tehnologia, ci datele introduse în ea

Analizele de brevete din domeniu identifică aceeași vulnerabilitate structurală, indiferent de arhitectura blockchain aleasă: introducerea manuală a datelor. Un registru distribuit garantează că o informație, odată înscrisă, nu mai poate fi modificată retroactiv — dar nu garantează că informația a fost corectă din start. Dacă un lot este etichetat greșit la poarta fermei sau a abatorului, blockchain-ul va conserva perfect o eroare, nu o va corecta.

Această limită devine vizibilă chiar în România. O investigație a Animal Welfare Foundation, derulată în Portul Midia în iulie 2026, a documentat loturi de ovine destinate exportului fără crotaliile obligatorii prevăzute de lege — adică fără cel mai elementar instrument de identificare fizică a animalelor, cel pe care se bazează, în teorie, orice sistem digital ulterior. Atât timp cât trasabilitatea de bază, fizică, prezintă breșe de acest tip, un strat suplimentar de blockchain nu rezolvă problema — el ar înregistra, cel mult, o absență.

Mit sau necesitate?

Răspunsul din 2026 este nuanțat: blockchain-ul devine o necesitate acolo unde retailerii mari cer verificare digitală end-to-end pentru contracte de export sau pentru mărci proprii premium, și rămâne parțial un instrument de imagine acolo unde infrastructura de bază — identificarea corectă a animalelor, disciplina de raportare a fermelor mici, integrarea cu sistemele veterinare oficiale — nu este încă solidă. Pentru procesatorii români, prioritatea imediată nu este alegerea unei platforme blockchain, ci digitalizarea corectă a punctului de colectare a datelor. Fără acest pas, orice registru distribuit rămâne o carte de contabilitate impecabil ținută, dar cu cifre greșite la prima pagină.