În Belgia și Țările de Jos, bloedworst sau beuling, mai bine spus, sângeretele belgian, face deliciul meselor frugalese și, în general, se vinde în felii de câte 10 centimetri. Dar, acest tip de cârnați e folosit în această parte a Europei în rețete dintre cele mai surprinzătoare.

Fără mere nu se poate!

Făcut din carne de porc după cele mai bune rețete de cârnați cu sânge, bloedworst se prăjește în tigaie. Uneori, merele sunt fierte alături sau deasupra bucăților de cârnați și se mănâncă și cu sos de mere, zahăr brun, sirop sau varză roșie. Ca o tăietură rece, feliile subțiri sunt consumate ca un topping de sandwich.

Traipenul din Luxemburg, adică, varianta din micul ducat, include varză verde și se servește în tigaie, prăjit cu sos de mere. Cunoscut încă din Evul Mediu, este consumat în continuare la micul dejun, copt cu mere și acoperit cu sirop de mere, în timpul carnavalului din provincia olandeză Limburg.

Imnul Legiunii Străine

În Franța și Valonia (sudul Belgiei), în varianta sa Boudinul negru, este preparată în mod tradițional din carne de porc (uneori, rață și vânat), iar cârnații se vând afumați și uscați, sau incluși în pateuri și terine, împreună cu salate pregătite. De obicei se numește ”boudin noir” și se face adesea cu smântână, cu mere sau ceapă, ca umplutură.

Se servește, în general, fie cu mere fierte sau cu piure de cartofi, fie cu ambele și este apreciat prin combinarea, fie a merelor, fie a piureului de cartofi cu fiecare mușcătură de boudin, care a fost încălzită ușor și rumenită în unt. De asemenea, în Franța există numeroase Boudins Noirs regionali, cum ar fi marele Boudin du Bearn, cu bucăți de carne de porc consumate de obicei reci.

Frăția Cavalerilor pentru Degustarea Cârnaților, din Mortagne-au-Perche, din sudul Normandiei, organizează anual un concurs de specialități internaționale de mezeluri. Boudin este considerat elementul de bază emblematic al Legiunii străine franceze și dă până și numele imnului Legiunii.

Simbolul unui carnaval

Mulți romano-catolici sărbătoresc Mardi Gras, adică, Lăsata secului. Ultima zi a carnavalului (adică, literalmente, Carne Vale, ”adio de la carne”, în italiană), cuprinde ritualuri care implică sângeretele. De exemplu, în Spania, locuitorii ei sărbătoresc carnavalul cu ”judias con morcilla” (morcilla este o variantă a cârnaților cu sânge), urmată de înmormântarea sardinei, care este și ea inclusă în obiceiurile de sărbătoare.

La fel, în Belgia și Olanda, Bloodsausage este un simbol pentru Carnaval, ajunși astfel, cel mai probabil, în urma invaziei Spaniei din timpul războiului de optzeci de ani.

François Rabelais, în Franța, menționează în ”A patra carte”, scrisă în 1552, figuri carnevalești, numite budinci de sânge (Saulcisons sons montigènes, Boudins sylvatiques) ca o farsă reprezentând protestanții elvețieni și germani.

Alte soiuri de cârnați cu sânge includ blodpolse (Norvegia și Danemarca), tongenworst (cu limbi de porci adăugate) (Olanda), mazzit (Malta), krvavica (Balcani), krovianka (Rusia și Ucraina) și vedarai (Lituania).