Mărginimea Sibiului este locul cu cea mai bună brânză din România, un brand nu doar local, ci naţional, care încă nu a reuşit să treacă graniţele pentru a-i impresiona pe străini, la ei acasă.Cu toate că brânza este renumită la nivel național, aceasta a reușit să îi facă pe străini să nu-i uite gustul de fiecare dată când poposesc în oricare dintre pensiunile din localităţile cu cei mai mulţi ciobani de la noi din ţară.Este o brânză închegată natural, din lapte dat de oi care pasc pe păşuni nepoluate şi beau apă de izvor de munte. Trebuie să descoperi lumea pastorală din Mărginimea Sibiului, cu aşezări pitoreşti şi un ritm de viaţă domol. Din fiecare localitate se desprind cărări de munte ce leagă vatra satului de colibele de vară şi de stânele din Munţii Cindrel şi Lotrului. Geografic, regiunea este delimitată la est de Pasul Turnu Roşu şi zona de confluenţă a Oltului cu Cibinul, la nord şi nord-est de Depresiunea Sibiului, la vest şi sud-vest de Munţii Cindrel, respectiv Munţii Lotrului.Aşezările acestui ţinut cu populaţie compact românească se înşiră pe o axă cu orientarea nord-vest, sud-est, cu altitudini cuprinse între aproape 400 m (380 m Boiţa) şi 850 m, excepţie făcând Poiana Sibiului, peste 880 m, şi Jina, la 1000 m. În antichitate, zona a făcut parte din sistemul extins de fortificaţii dacice cu o concentrare maximă în Munţii Orăştiei. Mărturie stă în principal cetatea dacică de la Tilişca, amplasată pe Dealul Căţănaş, datând aproximativ din secolul al IV-lea î.Hr. şi distrusă probabil în timpul ultimului război dacic al lui Traian, la 106 d.Hr.De-a lungul secolelor, regiunea a reuşit să-şi păstreze identitatea locală datorită oieritului şi transhumanţei. Comunele cu fâneţe întinse şi munţi (Boiţa, Tălmăcel, Sadu, Râu Sadului, Răşinari, Poplaca, Gura Râului, Sălişte, Jina) practică văratul oilor în limitele hotarului şi iernatul în regiunile vecine. Oierii din Tilişca şi Poiana Sibiului s-au instalat cu stânele în Banat, Crişana sau Dobrogea. Brânzeturile se înscriu prin excelenţă în tradiţia culinară a acestei zone, a căror diversitate este dată de altitudinea păşunilor şi de tehnici vechi de producţie. Telemeaua, brânza de burduf sau urda le găsim pe mesele pensiunilor, în târguri, pieţe şi magazine specializate sau etalate în faţa gospodăriilor.Creşterea animalelor, în special a oilor, a influenţat dezvoltarea meşteşugurilor. Meşteşugul ţesutului, prelucrarea pieilor de animale, a lemnului sau a metalelor, arta picturii pe sticlă sunt îndeletniciri ce au traversat secolele şi care reprezintă astăzi una dintre bogăţiile regiunii. Oricine vrea să descopere tradiţiile nealterate din Mărginimea Sibiului trebuie neapărat să deschidă uşa muzeelor etnografice din Răşinari, Sălişte, Tilişca şi Jina. Muzeul parohial de icoane pe sticlă "Pr. Zosim Oancea" găzduieşte o importantă colecţie de icoane vechi pe sticlă din toată Transilvania.Festivalurile şi sărbătorile locale sunt o bună ocazie pentru a cunoaşte arta tradiţională, modul de viaţă şi obiceiurile, pentru a gusta brânzeturi şi alte preparate specifice - bulz, balmoş, jintiţă, sloi de oaie. Turiştii care au ratat Sărbătoarea oierilor, din 15 august, de la Tilişca, mai are ocazia să-i vadă pe sibienii din Mărginime, între 23 şi 24 august, la Răşinari, la Festivalul Brânzei şi al Ţuicii. Ultima sărbătoare a celor din Mărginimea Sibiului din acest an va fi pe 19 septembrie, în cea mai bogată localitate din această zonă, la Poiana Sibiului, unde toată lumea se strânge la "Coborâtul oilor de la munte".Botezată de vicepremierul Daniel Constantin, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, "fabrica de oieri" a ţării, comuna Jina, devenită celebră şi în reclame, datorită lui Ghiţă Ciobanu, este doar unul dintre locurile unde se poate degusta brânza telemea de Sibiu. Originar din Mărginimea Sibiului, vicepreşedintele Consiliului Judeţean, Ioan Banciu, spune că niciun turist care vine la Sibiu nu trebuie să rateze ocazia să treacă măcar prin Mărginimea Sibiului, unde drumurile de acces sunt foarte bune, oamenii primitori şi peisajul desprins dintr-un tablou de tihnă ardelenească, unde nici vântul nu adie să tulbure liniştea cu care ciobanii şi mioarele se pregătesc să coboare la vale, acum în prag de toamnă. Mai multe, pe www.agerpres.ro