213

Fondurile europene pentru agricultură reprezintă, an de an, cel mai important instrument financiar prin care fermierii români își pot moderniza exploatațiile, își pot cumpăra utilaje sau pot construi spații de depozitare și procesare. Totuși, mecanismul rămâne, pentru mulți, greu de descifrat: cine are dreptul să aplice, ce sume pot fi obținute și, mai ales, pentru ce anume pot fi cheltuiți banii primiți de la Bruxelles.
Ce reprezintă, de fapt, banii europeni pentru ferme?
Sprijinul financiar pentru agricultură vine din Politica Agricolă Comună (PAC) a Uniunii Europene, cel mai vechi și mai amplu program comun al blocului comunitar. PAC este construită pe doi piloni: Pilonul I, finanțat din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA), care acoperă în special plățile directe pe suprafață primite anual de fermieri, și Pilonul II, finanțat din Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (FEADR), din care provin banii pentru investiții — utilaje, construcții, procesare, instalarea tinerilor fermieri și alte măsuri de dezvoltare rurală.
Pentru România, cadrul actual este Planul Strategic PAC 2023-2027, aprobat de Comisia Europeană în decembrie 2022. Prin acest plan, țara noastră are alocat un buget indicativ din fonduri UE de aproximativ 14,9 miliarde de euro pentru perioada 2023-2027, la care se adaugă o contribuție națională suplimentară. Din acest total, aproximativ 1,1 miliarde de euro sunt direcționați specific către investiții în ferme și unități de prelucrare a produselor agricole.
Administrarea banilor este împărțită între două instituții: Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), care gestionează plățile directe și subvențiile anuale pe suprafață, și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR), care administrează liniile de finanțare pentru investiții — adică exact tipul de sprijin la care se referă acest articol.
Cine poate primi finanțare pentru investiții?
Planul Strategic PAC 2023-2027 cuprinde, în total, 89 de tipuri de intervenții — 51 finanțate prin FEGA și 38 prin FEADR — fiecare cu propriile condiții de eligibilitate. În linii mari, pot depune proiecte de investiții:
Un fir roșu care traversează aproape toate liniile de finanțare este atenția specială acordată tinerilor fermieri. Potrivit datelor Eurostat citate în documentele oficiale, vârsta medie a fermierilor din România depășește 57 de ani, iar doar aproximativ 6-7% dintre șefii de exploatații au sub 40 de ani — o situație pe care Comisia Europeană și autoritățile naționale încearcă să o corecteze prin sprijin financiar preferențial pentru generația tânără.
Astfel, tinerii fermieri (de regulă până la 40-41 de ani, șefi ai propriei exploatații) au acces la condiții mai avantajoase decât restul solicitanților: intensitate mai mare a sprijinului nerambursabil, plafoane de finanțare superioare și proceduri dedicate, precum intervenția DR-30 „Sprijin instalare tineri fermieri" sau DR-12 „Investiții în consolidarea exploatațiilor tinerilor fermieri instalați și a fermierilor recent instalați cu vârsta de maximum 45 de ani".
Pentru ce investiții se pot folosi banii?
Finanțarea prin FEADR este împărțită pe zeci de intervenții specifice, fiecare vizând un tip de investiție sau un sector precis. Printre cele mai relevante pentru sectorul cărnii și al lactatelor se numără:
Solicitanții eligibili pentru investiții corporale pot obține sprijin pentru construcții noi sau modernizări (inclusiv spații protejate pentru culturi), înființarea și modernizarea fermelor pomicole, unități de condiționare și depozitare, unități de procesare la nivel de fermă (ca o componentă secundară a proiectului) și achiziția — inclusiv prin leasing — de utilaje, remorci și echipamente tehnologice specializate.
Cât de mult se poate obține și cu ce condiții?
Sumele diferă semnificativ în funcție de tipul de intervenție și de categoria de beneficiar. Câteva repere oficiale:
Intensitatea sprijinului public — adică procentul din costurile eligibile suportat din fonduri europene — variază, de regulă, între 65% și 80% pentru tinerii fermieri, restul cheltuielilor eligibile, plus toate costurile neeligibile, fiind suportate de beneficiar. Pentru majoritatea liniilor de finanțare destinate investițiilor „obișnuite", intensitatea sprijinului nerambursabil este de maximum 65% din costurile eligibile, ceea ce înseamnă că fermierul trebuie să acopere din surse proprii cel puțin 35% din valoarea proiectului.
Un aspect important, valabil pentru intervenția DR-30: cel puțin 40% din valoarea sprijinului nerambursabil trebuie folosit efectiv pentru investiții prevăzute în planul de afaceri aprobat, condiție verificată ulterior de AFIR.
Fondurile alocate pe fiecare linie de finanțare sunt limitate și, în multe cazuri, cererea depășește substanțial bugetul disponibil. AFIR a anunțat, de exemplu, epuizarea fondurilor pentru investițiile în procesare, depozitare și condiționare (DR-22), precum și pentru componentele bovine, ovine-caprine și păsări de curte din DR-20, ceea ce arată o cerere mult peste sumele alocate inițial — în special pe segmentele legume-cartof și zootehnie.
Ce se întâmplă după 2027?
Actualul ciclu bugetar al PAC se încheie în 2027, iar discuțiile despre arhitectura financiară de după această dată sunt deja în plină desfășurare la Bruxelles. Comisia Europeană a propus, pentru perioada 2028-2034, o reducere a alocării pentru România, de la aproximativ 21,6 miliarde de euro (nivelul actual, incluzând perioada de tranziție) la circa 16,57 miliarde de euro. Propunerea este contestată de organizațiile fermierilor, iar Consiliul UE și statele membre negociază în prezent cadrul de reglementare al viitorului Plan de parteneriat național și regional (PPNR), care ar putea schimba și modul de administrare a fondurilor de investiții agricole, cu o posibilă mutare a acestora spre pachetul de coeziune și dezvoltare regională.
Mit sau realitate?
Mit: Banii europeni pentru ferme sunt aceiași cu subvenția pe hectar. Realitate: Fals. Subvenția pe hectar (plata directă, precum sprijinul de bază pentru venit) vine din Pilonul I al PAC și este gestionată de APIA. Banii pentru investiții — utilaje, construcții, procesare — sunt un instrument separat, finanțat din Pilonul II, prin FEADR, și sunt administrați de AFIR.
Mit: Doar fermele mari, cu suprafețe întinse, pot accesa fonduri europene. Realitate: Există linii de finanțare dedicate special micilor fermieri și tinerilor care se instalează pentru prima dată, cu plafoane și proceduri adaptate acestor categorii, separat de intervențiile pentru fermele mari sau unitățile de procesare.
Mit: Banii europeni acoperă integral costul unei investiții. Realitate: Fondurile europene sunt, în marea majoritate a cazurilor, cofinanțate. Intensitatea sprijinului public nu depășește, de regulă, 65% din costurile eligibile pentru fermierii obișnuiți, restul fiind suportat de beneficiar din surse proprii sau prin credit.
Mit: Odată depus, un proiect este automat finanțat, atâta timp cât e eligibil. Realitate: Bugetele alocate fiecărei intervenții sunt limitate, iar proiectele sunt selectate prin sesiuni de depunere cu fonduri finite. Pentru mai multe intervenții din actualul ciclu, fondurile disponibile s-au epuizat înainte de finalul perioadei de programare, din cauza cererii ridicate.
Ce ar trebui să urmărească fermierii și procesatorii?
Dincolo de sumele deja alocate prin actualul Plan Strategic PAC 2023-2027, fermierii și procesatorii din sectorul zootehnic au motive să urmărească îndeaproape calendarul de lansare a noilor sesiuni de finanțare AFIR, condițiile finale ale intervenției DR-12 (aflată în consultare publică), precum și negocierile de la nivel european privind bugetul PAC post-2027 și eventuala mutare a fondurilor de investiții agricole către pachetul de coeziune — o schimbare care ar putea altera semnificativ modul în care vor fi finanțate proiectele mari din sector în anii următori.
Ce trebuie să reții
Banii europeni pentru investiții în ferme provin din Pilonul II al PAC (FEADR) și sunt administrați de AFIR, separat de plățile directe pe suprafață gestionate de APIA. Pot aplica PFA-uri, întreprinderi individuale, SRL-uri, cooperative agricole și tineri fermieri, cu condiții și plafoane diferite în funcție de categorie. Sumele variază de la 50.000 de euro pentru micii fermieri, la 70.000 de euro pentru instalarea tinerilor fermieri (DR-30) și până la 200.000-3.000.000 de euro pentru alte tipuri de investiții. Sprijinul este, în general, cofinanțat: intensitatea publică nu depășește de regulă 65% din costurile eligibile pentru fermierii obișnuiți, fiind mai mare pentru tinerii fermieri. Bugetele alocate fiecărei intervenții sunt limitate, iar viitorul cadru financiar post-2027 este încă în negociere la nivel european.