DECIZIA DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2019/300 A COMISIEIdin 19 februarie 2019de instituire a unui plan general pentru gestionarea crizelor în domeniul siguranței produselor alimentare și a hranei pentru animale(Text cu relevanță pentru SEE) COMISIA EUROPEANĂ, având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (1), în special articolul 55, întrucât:

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE: CAPITOLUL IDispoziții generaleArticolul 1Obiect (1)   Prezenta decizie stabilește planul general de gestionare a crizelor în domeniul siguranței produselor alimentare și a hranei pentru animale, în conformitate cu articolul 55 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002. (2)   Planul vizează următoarele două tipuri de situații:

(3)   Planul stabilește, de asemenea, procedurile practice necesare pentru o pregătire îmbunătățită și pentru gestionarea incidentelor la nivelul Uniunii, inclusiv o strategie de comunicare în conformitate cu principiul transparenței. Articolul 2Domeniu de aplicare Planul general se aplică situațiilor care implică riscuri directe sau indirecte pentru sănătatea publică derivând din produse alimentare sau din hrana pentru animale, în particular în legătură cu orice pericol de natură biologică, chimică și fizică prezent în produse alimentare sau în hrana pentru animale, care nu ar putea fi prevenite, eliminate sau reduse la un nivel acceptabil prin aplicarea dispozițiilor existente sau care nu pot fi gestionate în mod adecvat numai prin aplicarea măsurilor de urgență în conformitate cu articolul 53 sau 54 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002. Articolul 3Obiective Obiectivele prezentei decizii sunt de a minimiza amploarea și impactul incidentelor generate de produse alimentare sau de hrana pentru animale asupra sănătății publice, prin asigurarea unei pregătiri mai bune și a unei gestionări eficace. Articolul 4Definiții În sensul prezentei decizii, se aplică următoarele definiții:

CAPITOLUL IIStructuri și proceduri de pregătireArticolul 5Coordonatori ai situațiilor de criză Fiecare stat membru, EFSA și Comisia desemnează un coordonator al situațiilor de criză și un înlocuitor al acestuia care să îndeplinească sarcinile stabilite în anexa I. Comisia actualizează în permanență numele și datele de contact ale „coordonatorilor situațiilor de criză” desemnați și ale înlocuitorilor acestora. Coordonatorii situațiilor de criză se reunesc periodic, cel puțin o dată pe an, în cadrul unor reuniuni organizate de Comisie, cu scopul de a prezenta inițiative la nivelul Uniunii, de a partaja planuri naționale pentru situații de urgență, de a urmări subsecvent și de a evalua gestionarea crizelor recente, în conformitate cu articolul 22. Articolul 6Sisteme de avertizare și de informare Comisia va interconecta Sistemul de alertă precoce și răspuns rapid (SAPR) cu alte sisteme de avertizare și de informare de la nivelul Uniunii, inclusiv cu Sistemul de alertă rapidă pentru alimente și furaje (RASFF). Transmiterea datelor prin intermediul rețelelor de avertizare va fi armonizată suplimentar. Articolul 7Laboratoare Comisia și statele membre asigură menținerea unei rețele de laboratoare europene și naționale de referință, precum și a altor laboratoare oficiale, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/625, care să fie pregătite să ofere asistență analitică rapidă și de înaltă calitate, astfel cum se impune în cazul celor mai grave pericole determinate de alimente și de hrana pentru animale. Articolul 8Formare, exerciții și instrumente de ultimă generație Comisia oferă module de formare avansată privind pregătirea pentru situațiile de criză generate de produse alimentare, investigațiile vizând focarele epidemice de toxiinfecții alimentare și gestionarea altor incidente în cadrul programului „O formare mai bună pentru o hrană mai sigură” (BTSF) al Comisiei (9), încurajând o abordare de tip „O singură sănătate”. Comisia organizează periodic exerciții de simulare a incidentelor legate de produse alimentare și hrana pentru animale cu statele membre, inclusiv privind aspecte legate de comunicare și axate pe pregătirea pentru incidente și gestionarea acestora. Agențiile relevante ale Uniunii participă, iar Comisia se alătură, la exerciții similare organizate de alte agenții în sfera lor de competență. Apariția unui incident real major poate înlocui un astfel de exercițiu de simulare. După fiecare exercițiu, Comisia va prezenta concluzii specifice în cadrul următoarei reuniuni a coordonatorilor situațiilor de criză menționați la articolul 5. Comisia asigură urmărirea pregătirii corespunzătoare în statele membre prin menținerea și auditarea planurilor naționale pentru situații de urgență privind produsele alimentare și hrana pentru animale. Comisia promovează utilizarea instrumentelor de ultimă generație la nivelul Uniunii, cum ar fi instrumentele de urmărire, analizele de tipizarea moleculară (inclusiv secvențierea întregului genom) și transmiterea acestor rezultate în baza de date EFSA-ECDC privind tipizarea moleculară a agenților patogeni detectați la om, la animale, în produsele alimentare, în hrana pentru animale și în mediul alimentar/al hranei pentru animale. Articolul 9Colectarea, monitorizarea și analiza în permanență a informațiilor Comisia colectează, monitorizează și analizează în permanență informațiile privind amenințările transfrontaliere directe și indirecte generate de sursele enumerate în anexa II. CAPITOLUL IIICoordonare intensificată la nivelul UniuniiArticolul 10Situații care necesită o coordonare intensificată la nivelul Uniunii (1)   În situațiile descrise la alineatul (2), Comisia intensifică coordonarea la nivelul Uniunii pentru gestionarea unui incident pe baza informațiilor menționate la articolul 9 și în strânsă coordonare cu organismele relevante ale Uniunii responsabile de evaluarea riscurilor. (2)   Coordonarea intensificată la nivelul Uniunii, în conformitate cu alineatul (1), este necesară atunci când:

(3)   Autoritățile competente ale statelor membre și instituțiile europene pot solicita Comisiei să își intensifice coordonarea pe baza criteriilor stabilite la alineatul (2) literele (a) și (b). Articolul 11Proceduri practice pentru o coordonare intensificată la nivelul Uniunii Coordonarea de către Comisie a gestionării unui incident de către serviciile relevante constă în procedurile menționate în capitolul V. CAPITOLUL IVInstituirea unei celule de crizăArticolul 12Situație care necesită instituirea unei celule de criză (1)   În situațiile descrise la alineatul (2), Comisia instituie o celulă de criză în conformitate cu articolul 56 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 („celula de criză”). (2)   Instituirea unei celule de criză este necesară atunci când:

Articolul 13Rolul celulei de criză (1)   Celula de criză răspunde de elaborarea, coordonarea și punerea în aplicare cu rapiditate a unei strategii de răspuns la criză, inclusiv de aspectele legate de comunicare. Odată identificată sursa de contaminare, celula de criză, cu asistența EFSA și a altor experți, dacă este cazul, coordonează investigația privind trasabilitatea (în aval și în amonte) și va urmări atent retragerea și rechemarea produselor în cazul în care hrana pentru animale/produsele alimentare afectate au fost distribuite în mai multe state membre. (2)   Fiecare stat membru implicat este responsabil de realizarea investigațiilor privind trasabilitatea, a retragerilor și a rechemărilor pe teritoriul său. Articolul 14Proceduri practice pentru celula de criză (1)   Pentru îndeplinirea sarcinilor prevăzute la articolul 57 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 și detaliate suplimentar la articolele 8-10 din prezenta decizie, procedurile prevăzute în capitolul V din prezenta decizie se aplică în mod corespunzător. (2)   Membrii celulei de criză sunt disponibili în permanență în timpul crizei. Articolul 15Componența și funcționarea celulei de criză (1)   Celula de criză este compusă din membrii rețelei de coordonatori ai situațiilor de criză (sau înlocuitorii acestora) din partea Comisiei, a EFSA, cel puțin din partea statelor membre vizate în mod direct și, dacă este cazul, din reprezentanți specializați ai Comisiei, ai EFSA, ai ECDC și, după caz, ai altor agenții ale Uniunii și ai statului membru (statelor membre) direct interesat (interesate). Specialiștii în comunicare ai organismelor relevante la nivel național și la nivelul Uniunii fac, de asemenea, parte din celula de criză. (2)   Celula de criză poate lua în considerare, de asemenea, consultarea altor experți sau a întregii rețele de coordonatori ai situațiilor de criză, dacă este necesar pentru gestionarea crizei, și poate solicita asistență permanentă sau ad hoc din partea unor experți specifici. (3)   Coordonatorul situațiilor de criză din partea Comisiei (sau înlocuitorul acestuia) prezidează celula de criză. El asigură buna funcționare a celulei de criză și repartizarea sarcinilor în rândul membrilor, ținând seama de competența acestora. De îndată ce celula de criză este instituită, președintele îi invită pe membrii rețelei de coordonatori ai situațiilor de criză la o primă reuniune. (4)   Președintele asigură coordonarea între activitatea celulei de criză și procesul de luare a deciziilor. El este asistat de către experții tehnici corespunzători ai unităților tehnice în cauză din cadrul Comisiei. (5)   Coordonatorii situațiilor de criză din statele membre afectate asigură participarea la reuniunile, conferințele audio și video ale celulei de criză în ceea ce privește disponibilitatea, expertiza și nivelul de responsabilitate. EFSA, ECDC și laboratoarele de referință ale UE în cauză furnizează asistență științifică și tehnică în limitele competenței lor, după caz. (6)   Celula de criză este responsabilă pentru menținerea unui contact strâns și pentru schimbul de informații cu părțile interesate în cauză. (7)   Celula de criză este responsabilă pentru pregătirea strategiei coordonate de comunicare cu publicul și, în particular, pentru elaborarea mesajelor bazate pe dovezi în timp real. (8)   Comisia acordă sprijin adecvat în domeniul secretariatului pentru organizarea reuniunilor celulei de criză (de exemplu, redactarea proceselor-verbale și alte nevoi administrative) și pune la dispoziția celulei de criză resursele umane și materiale necesare bunei funcționări a acesteia (de exemplu, săli de reuniune, mijloace de comunicare etc.). Celula de criză utilizează mecanismele tehnice disponibile pentru rețelele de alertă existente pentru a comunica sau a disemina informații, în particular pentru a distribui solicitări de informații și pentru a colecta aceste informații. Articolul 16Soluționarea crizei Procedurile prevăzute la articolele 14 și 15 rămân în vigoare până la soluționarea crizei. În urma consultării cu celula de criză, Comisia decide dacă criza este pe deplin soluționată sau dacă poate fi declasată la un incident care necesită doar o coordonare intensificată la nivelul Uniunii. Dacă va fi decis astfel, toți membrii celulei de criză sunt informați cu privire la soluționare. În plus față de informațiile transmise prin RASFF cu privire la produsele afectate și la măsurile luate, Comisia poate solicita statelor membre să furnizeze informații cu privire la noi cazuri apărute la om pentru a evalua tendințele și a decide cu privire la soluționarea crizei. Articolul 17Evaluarea post-criză Comisia întocmește un raport cel puțin după fiecare situație care necesită instituirea unei celule de criză, efectuând o evaluare a situației post-incident, inclusiv o consultare cu părțile implicate și cu alte părți interesate relevante. În lumina evaluării, se organizează o reuniune a tuturor coordonatorilor situațiilor de criză pentru a identifica potențialele lecții învățate și, dacă este cazul, pentru a evidenția eventualele îmbunătățiri necesare în ceea ce privește procedurile și instrumentele operaționale utilizate în gestionarea crizelor. CAPITOLUL VProceduri de gestionare a incidentelorArticolul 18Principalele proceduri practice Coordonarea de către Comisie a gestionării unui incident de către serviciile relevante constă, după caz, în:

Articolul 19Proceduri practice suplimentare În plus, Comisia elaborează o serie de proceduri și instrumente suplimentare, împreună cu EFSA și, după caz, cu ECDC, pentru a sprijini soluționarea incidentului cât mai curând posibil și pentru a limita impactul său asupra sănătății publice. Aceste proceduri pot cuprinde în particular:

CAPITOLUL VIComunicareArticolul 20Transparență și comunicare Normele specifice de confidențialitate prevăzute la articolul 52 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 se aplică schimbului de informații realizat în cadrul RASFF. Atunci când se constată existența unui risc, comunicarea va aborda în principal, în mod proactiv și reactiv, întrebările adresate de presă, de către partenerii publici sau comerciali cu privire la pericolele identificate, la riscul existent și la măsurile luate. Articolul 21Strategia de comunicare în timpul tuturor incidentelor (1)   În timpul unui incident, informarea clară, țintită și eficace a publicului cu privire la evaluarea și gestionarea riscului, inclusiv la incertitudini, este coordonată de Comisie ca parte a răspunsului la criză. Informarea publicului este promptă, consistentă, fiabilă și coerentă între Uniune și statele sale membre. Comisia, EFSA, ECDC și statele membre își coordonează comunicarea în mod transparent pentru a evita mesajele neconcordante și informațiile contradictorii. (2)   Ca parte a coordonării, Comisia, EFSA, ECDC, în cazurile care implică competența specifică a acesteia din urmă, și statele membre se informează reciproc în prealabil cu privire la anunțurile intenționate relevante pentru ele și implicate în combaterea focarului epidemic (de exemplu, prin conferințe audio). În plus, statele membre îi informează imediat pe operatorii din sectorul alimentar afectați atunci când au fost colectate dovezi fiabile cu privire la posibila sursă a unui focar epidemic. (3)   Statele membre sunt informate prin intermediul coordonatorilor situațiilor de criză pentru a se asigura coerența în ceea ce privește comunicarea riscurilor. Comisia va informa Comitetul permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale și Comitetul pentru securitate sanitară cu privire la gestionarea crizei și la strategia sa de comunicare. (4)   Rețeaua internațională a autorităților pentru siguranța alimentară a OMS (INFOSAN) este utilizată atunci când schimburile comerciale dinspre sau către țări terțe sunt afectate de pericolul implicat, fără a aduce atingere necesității unui schimb de informații bilateral suplimentar cu partenerii comerciali și cu autoritățile competente din țări terțe. (5)   Comisia și statele membre furnizează informații suplimentare organizațiilor internaționale relevante, cum ar fi Organizația Mondială a Sănătății (OMS), Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor (OIE) și Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), după caz. (6)   Atribuțiile detaliate privind comunicarea în situații de criză în cadrul rețelei de coordonatori ai situațiilor de criză sunt stabilite în anexa I. Articolul 22Strategia specifică de comunicare efectuată de celula de criză (1)   În cazul unei situații care impune instituirea unei celule de criză, aceasta coordonează comunicările și elaborează imediat o strategie de comunicare specifică pentru a informa publicul despre riscuri și măsurile luate. Comisia pregătește un model standard pentru o astfel de strategie. Strategia de comunicare identifică mesajele-cheie pentru principalele categorii de public vizate și mijloacele-cheie de comunicare pentru distribuirea lor. (2)   Utilizând procedurile practice menționate în capitolul V, strategia de comunicare vizează informarea actorilor publici și economici, inclusiv a partenerilor comerciali în domeniul produselor alimentare, prin:

(3)   Statele membre direct afectate de incident și membrii celulei de criză depun toate eforturile pentru a asigura faptul că acțiunile lor de comunicare sunt în concordanță cu strategia de comunicare adoptată de celula de criză. (4)   Strategia de comunicare include stabilirea de contacte adecvate cu țările în cauză din afara Uniunii pentru a le furniza informații clare, precise și coerente cu privire la evoluția gestionării crizei relevante. CAPITOLUL VIIDispoziții finaleArticolul 23Plan multianual Comisia elaborează un plan pe cinci ani pentru punerea în aplicare a planului general, care, ulterior, este actualizat o dată la cinci ani în funcție de nevoile identificate. Articolul 24Abrogare Decizia 2004/478/CE se abrogă. Articolul 25Intrare în vigoare Prezenta decizie intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Adoptată la Bruxelles, 19 februarie 2019. Pentru ComisiePreședintele