263

Carmen bunaciu: as vrea sa inot cu delfinii

autor

MeetMilk.ro

distribuie

Nascuta la Sibiu, Carmen Bunaciu avea sa devina prima mare campioana a Romaniei la inot. Absolventa a Institutului de Educatie Fizica si Sport, fosta mare glorie a sportului romanesc a castigat, in intreaga ei cariera, peste 270 de medalii, la absolut toate competitiile, fie ca a fost vorba de Olimpiade, campionate mondiale, europene, nationale sau Universiade. Nu s-a oprit, insa. Continua sa reprezinte Romania la competitiile pentru veterani, acolo unde castiga, inca, alte si alte medalii.

Dialogul cu doamna Bunaciu a fost vesel, alert, chiar daca amintirile trezeau nostalgii. Iar, veselia era cu atat mai mare, cu cat, chiar a doua zi, fosta mare sportiva avea sa isi serbeze ziua de nastere. Principalul element in natura este apaFDL: Doamna Carmen Bunaciu, purtam acest dialog la cateva zile dupa inceperea anului scolar, asa ca va propun sa incepem scolareste, intrebandu-va: Care este principalul element in natura? Carmen Bunaciu (razand): Pentru mine, evident, este apa. FDL: Ce da, omului, apa? CB: Energie, putere, bucurie, viata. FDL: Ce da apa omului care stie sa se foloseasca de ea? CB: Multumire. FDL: Va rugam sa definiti multumirea. CB: Sanatate, fericire, prietenie, concurs, energie. FDL: Dar toate acestea pe care le enumerati nu au venit de la sine. Dumneavoastra ati fost prima mare campioana a inotului romanesc. Cum a fost inceputul carierei in sport? CB: Ei, nu chiar prima. Inainte de mine a mai fost aceea care avea sa-mi devina antrenoare, Diana ªopterian, care a castigat o medalie de bronz la Campionatele Europene din 1967, la proba de 100 de metri spate. FDL: Facand documentarea, inainte de acest dialog, am bagat de seama ca mereu ati vorbit foarte frumos despre antrenorii pe care i-ati avut, doamna ªopterian si domnul Nicolae Dembinschi. CB: Da, au fost cei doi profesori ai mei. In primul rand, domnul Dembinschi. El m-a descoperit si m-a antrenat in primii ani, la Sibiu, si apoi aceea care mi-a fost antrenoare la clubul Dinamo, Diana ªopterian. FDL: Sunteti nascuta la Sibiu. Da rigoarea ardeleneasca un atu in plus, copilului care doreste sa faca performanta in sport?CB: Cred ca si in sport, si in scoala, si in formarea mea ca om am avut acest atu, al rigorii. Daca tot am inceput ca la scoala acest interviu, nu pot sa nu-mi amintesc cum, de exemplu, profesorii aveau, cred eu, si un plus de caldura fata de elevi, dar si un plus de exigenta fata de ei. Numai si daca imi amintesc, daca m-am descurcat la matematica, dupa ce m-am mutat in Bucuresti, a fost pentru ca am avut profesori foarte buni in Sibiu. FDL: Sa revenim la cei doi antrenori. In sporturile individuale se creeaza o legatura mai speciala intre profesor si sportiv. Cat a contat acest tip de relatie in cariera dumneavoastra? CB: A contat foarte mult, pentru ca inotul e, totusi, un sport monoton. Te duci si te intorci ore in sir intre aceiasi pereti. Cel mult, nu vezi decat cerul, atunci cand inoti pe spate. Se mai schimba cate ceva, dincolo de geamul salii, daca bazinul e in interior, dar tot intre patru pereti inoti. Asa ca, fara sustinerea antrenorului, fara pasiunea pe care trebuie sa ti-o insufle, nu poti face fata. Nu spun ca au fost si momente foarte grele, cand am vrut sa renunt, si in copilarie, si cand eram senioara, si ei au fost aceia care m-au determinat sa continui, ei au fost aceia care m-au sprijinit. FDL: Cand ati dorit sa renuntati, la vremea senioratului? CB: Dupa Olimpiada de la Moscova, cand am fost foarte dezamagita de clasarea pe locul IV. Un vis implinitFDL: Dar stim ca aveti o medalie foarte draga, castigata in America Latina. CB: Da, in Ecuador, in 1982. Imi e draga pentru ca venea dupa Moscova 1980, dar si dupa Universiada de la Bucuresti, unde, practic, atinsesem maturitatea sportiva. Asadar, medalia din Ecuador a fost ca un vis implinit, pentru ca, pe atunci, Campionatele Mondiale nu se desfasurau decat o data la patru ani. La editia precedenta, sosisem pe locul patru, dar in 1982 am atins succesul. FDL: Care sunt principalele calitati, pentru a face inot de mare performanta? CB: Inotul e un pic diferit de multe altele, dar se aseamana putin cu gimnastica, in sensul ca dureaza foarte mult sa formezi un sportiv. Uneori sunt necesari cinci, sapte, chiar zece ani. Desigur, intri in competitii dupa primul an de antrenamente, dar dureaza foarte mult pana te cizelezi, pana cand inveti corect toate procedeele, pana acumulezi toate cunostintele. FDL: Dar din punct de vedere psihologic? CB: Trebuie sa dai dovada de dorinta si tarie. Dar, eu si ceilalti din generatia mea am fost putin privilegiati, pentru ca beneficiam de pregatire psihologica. Din pacate, acum, aceasta parte a pregatirii sportive a cam fost data la o parte. FDL: Ati putea spune ca, atunci, sportivii erau mai bine sprijiniti decat acum? CB: Da. ªi la nivel organizatoric si strict personal, parca era mai usor. FDL: Ce alte conditii trebuie sa indeplineasca un sportiv pentru a atinge marea performanta? CB: Sa fie perseverent, muncitor, talentat, sa aiba calitati fizice si psihice. Dar nu exista un standard al campionului. ªi in inot exista diferite inaltimi, diferite greutati. Pe mine, inaltimea m-a si ajutat, m-a si dezavantajat. As fi vrut sa fiu delfinFDL: Care a fost stilul in care v-ati simtit cel mai bine? CB: Procedeul spate. FDL: Dar, care a fost proba care v-a placut cel mai mult? CB: Pe final, mi-a placut foarte mult fluture. FDL: E si cel mai greu. CB: Dar e si cel mai spectaculos. Iti da o senzatie speciala. Parca te transformi, simti ca esti una cu apa si ca dansezi pe valuri. FDL: V-ati dorit vreodata sa fiti peste? Ilie StoianCarmen Bunaciu: As vrea sa inot cu delfinii Nascuta la Sibiu, Carmen Bunaciu avea sa devina prima mare campioana a Romaniei la inot. Absolventa a Institutului de Educatie Fizica si Sport, fosta mare glorie a sportului romanesc a castigat, in intreaga ei cariera, peste 270 de medalii, la absolut toate competitiile, fie ca a fost vorba de Olimpiade, campionate mondiale, europene, nationale sau Universiade. Nu s-a oprit, insa. Continua sa reprezinte Romania la competitiile pentru veterani, acolo unde castiga, inca, alte si alte medalii. Dialogul cu doamna Bunaciu a fost vesel, alert, chiar daca amintirile trezeau nostalgii. Iar, veselia era cu atat mai mare, cu cat, chiar a doua zi, fosta mare sportiva avea sa isi serbeze ziua de nastere. Principalul element in natura este apaFDL: Doamna Carmen Bunaciu, purtam acest dialog la cateva zile dupa inceperea anului scolar, asa ca va propun sa incepem scolareste, intrebandu-va: Care este principalul element in natura? Carmen Bunaciu (razand): Pentru mine, evident, este apa. FDL: Ce da, omului, apa? CB: Energie, putere, bucurie, viata. FDL: Ce da apa omului care stie sa se foloseasca de ea? CB: Multumire. FDL: Va rugam sa definiti multumirea. CB: Sanatate, fericire, prietenie, concurs, energie. FDL: Dar toate acestea pe care le enumerati nu au venit de la sine. Dumneavoastra ati fost prima mare campioana a inotului romanesc. Cum a fost inceputul carierei in sport? CB: Ei, nu chiar prima. Inainte de mine a mai fost aceea care avea sa-mi devina antrenoare, Diana ªopterian, care a castigat o medalie de bronz la Campionatele Europene din 1967, la proba de 100 de metri spate. FDL: Facand documentarea, inainte de acest dialog, am bagat de seama ca mereu ati vorbit foarte frumos despre antrenorii pe care i-ati avut, doamna ªopterian si domnul Nicolae Dembinschi. CB: Da, au fost cei doi profesori ai mei. In primul rand, domnul Dembinschi. El m-a descoperit si m-a antrenat in primii ani, la Sibiu, si apoi aceea care mi-a fost antrenoare la clubul Dinamo, Diana ªopterian. FDL: Sunteti nascuta la Sibiu. Da rigoarea ardeleneasca un atu in plus, copilului care doreste sa faca performanta in sport? CB: Cred ca si in sport, si in scoala, si in formarea mea ca om am avut acest atu, al rigorii. Daca tot am inceput ca la scoala acest interviu, nu pot sa nu-mi amintesc cum, de exemplu, profesorii aveau, cred eu, si un plus de caldura fata de elevi, dar si un plus de exigenta fata de ei. Numai si daca imi amintesc, daca m-am descurcat la matematica, dupa ce m-am mutat in Bucuresti, a fost pentru ca am avut profesori foarte buni in Sibiu. FDL: Sa revenim la cei doi antrenori. In sporturile individuale se creeaza o legatura mai speciala intre profesor si sportiv. Cat a contat acest tip de relatie in cariera dumneavoastra? CB: A contat foarte mult, pentru ca inotul e, totusi, un sport monoton. Te duci si te intorci ore in sir intre aceiasi pereti. Cel mult, nu vezi decat cerul, atunci cand inoti pe spate. Se mai schimba cate ceva, dincolo de geamul salii, daca bazinul e in interior, dar tot intre patru pereti inoti. Asa ca, fara sustinerea antrenorului, fara pasiunea pe care trebuie sa ti-o insufle, nu poti face fata. Nu spun ca au fost si momente foarte grele, cand am vrut sa renunt, si in copilarie, si cand eram senioara, si ei au fost aceia care m-au determinat sa continui, ei au fost aceia care m-au sprijinit. FDL: Cand ati dorit sa renuntati, la vremea senioratului? CB: Dupa Olimpiada de la Moscova, cand am fost foarte dezamagita de clasarea pe locul IV. Un vis implinitFDL: Dar stim ca aveti o medalie foarte draga, castigata in America Latina. CB: Da, in Ecuador, in 1982. Imi e draga pentru ca venea dupa Moscova 1980, dar si dupa Universiada de la Bucuresti, unde, practic, atinsesem maturitatea sportiva. Asadar, medalia din Ecuador a fost ca un vis implinit, pentru ca, pe atunci, Campionatele Mondiale nu se desfasurau decat o data la patru ani. La editia precedenta, sosisem pe locul patru, dar in 1982 am atins succesul. FDL: Care sunt principalele calitati, pentru a face inot de mare performanta? CB: Inotul e un pic diferit de multe altele, dar se aseamana putin cu gimnastica, in sensul ca dureaza foarte mult sa formezi un sportiv. Uneori sunt necesari cinci, sapte, chiar zece ani. Desigur, intri in competitii dupa primul an de antrenamente, dar dureaza foarte mult pana te cizelezi, pana cand inveti corect toate procedeele, pana acumulezi toate cunostintele. FDL: Dar din punct de vedere psihologic? CB: Trebuie sa dai dovada de dorinta si tarie. Dar, eu si ceilalti din generatia mea am fost putin privilegiati, pentru ca beneficiam de pregatire psihologica. Din pacate, acum, aceasta parte a pregatirii sportive a cam fost data la o parte. FDL: Ati putea spune ca, atunci, sportivii erau mai bine sprijiniti decat acum? CB: Da. ªi la nivel organizatoric si strict personal, parca era mai usor. FDL: Ce alte conditii trebuie sa indeplineasca un sportiv pentru a atinge marea performanta? CB: Sa fie perseverent, muncitor, talentat, sa aiba calitati fizice si psihice. Dar nu exista un standard al campionului. ªi in inot exista diferite inaltimi, diferite greutati. Pe mine, inaltimea m-a si ajutat, m-a si dezavantajat. As fi vrut sa fiu delfinFDL: Care a fost stilul in care v-ati simtit cel mai bine? CB: Procedeul spate. FDL: Dar, care a fost proba care v-a placut cel mai mult? CB: Pe final, mi-a placut foarte mult fluture. FDL: E si cel mai greu. CB: Dar e si cel mai spectaculos. Iti da o senzatie speciala. Parca te transformi, simti ca esti una cu apa si ca dansezi pe valuri. FDL: V-ati dorit vreodata sa fiti peste? CB: Aaaa, sigur ca da, delfin Delfinii sunt preferatii mei. Chiar imi propusesem sa ajung sa inot cu delfinii. FDL: Ati putea gasi puncte comune intre un inotator si un delfin? CB: Apa ne e prietena. Dar, cred ca si placerea jocului ne e comuna. FDL: Inseamna ca inca va place sa va jucati? CB: (zambind) Da, chiar imi place. FDL: V-ati pastrat o mare doza de copilarie. CB: Clar FDL: V-ati putea desparti de joaca si de sentimentul acesta al copilariei? CB: Nu, si nici nu vreau. Sunt un copil mai mare. FDL: Care este jocul preferat, in afara inotului? CB: Dansul si muzica, dar nu sa cant. FDL: Ce dans va place cel mai mult? CB: Rock. FDL: ªi ce muzica va place? CB (hotarat): Rock si folk FDL: Ce nume din rock? CB: Beatles, Satriani, Eagles, Queen, dar sunt multi, multi care imi plac. Oricum, toata muzica veche. FDL: Muzica, dansul si sportul inseamna prietenie. Cati dintre sportivii cu care ati concurat v-au ramas prieteni? CB: Multi, si din tara, si din strainatate. Ultima oara, m-am intalnit cu unii la Campionatele Europene. Oficialitatile au organizat o intalnire cu olimpicii de la Moscova si m-au invitat si pe mine. Am fost surprinsa sa vad cat de mult s-au schimbat. Oricum, fetele s-au schimbat mai mult decat baietii. Mare amatoare de telemea si lapteFDL: Ce ne puteti spune despre alimentatia specifica a sportivului de performanta? CB: E clar ca un sportiv trebuie sa se hraneasca altfel decat ceilalti. In primul rand, trebuie sa se hraneasca sanatos si sa renunte la placerile momentului. E drept ca nu respectam totdeauna ce mi se spunea dar, in general, ma hraneam asa cum spunea nutritionistul. Mai ales la Centrul Olimpic National, in perioadele de pregatire, mesele erau gandite de nutritionisti. Insa, eu chiar am avut o problema, mai ales inaintea Olimpiadei de la Moscova. Eram sub greutate si a trebuit sa mananc mult, pentru a prinde putere. Asa ca, mai mereu primeam, ba o prajitura in plus, ba o friptura in plus, ba alune, ciocolata sau cateva felii de branza in plus. FDL: Ce pondere o au lactatele in alimentatia sportivilor de performanta? CB: Cam 20, 25%. Mie, oricum, imi plac la nebunie telemeaua si laptele. Presiunea psihologica ma inhibaFDL: Pana la urma, cum a fost la Moscova? Perceptia generala este aceea ca a fost o Olimpiada cu probleme pentru delegatia Romaniei. CB: A fost, totusi, frumos, mai ales pentru stafeta Romaniei care s-a calificat in premiera in finala. Doar ca, de la mine toata lumea astepta o medalie. Chiar si la sedintele de dinainte mi se spunea mereu: Tu trebuie neaparat sa iei medalie, E de datoria ta sa castigi o medalie si cred ca acesta a fost motivul pentru care am ratat, venind doar pe IV. Presiunea aceasta m-a inhibat. Tot timpul am crezut ca este mai bine sa concurezi liber de aceste presiuni, pentru ca asa vei realiza mai mult. Cel putin, mie asa mi s-a intamplat. E extrem de important sa nu iti faci un plan, ci doar sa ai in minte ca trebuie sa depui tot efortul posibil, pentru a te autodepasi. FDL: Acela a fost un moment neplacut. Dar, cu siguranta, au fost si mult mai multe momente placute in cariera dumneavoastra. Care au fost cele mai frumoase? CB: A fost Universiada de la Bucuresti. In anii aceia, Universiada era o competitie de mare amploare. La ea participau si sportivi de mare performanta. La Bucuresti, au fost prezenti campioni mondiali, detinatori de recorduri mondiale si continentale, asa ca o medalie castigata la Universiada echivala, aproape, cu un titlu mondial, cu atat mai mult cu cat aceasta competitie se desfasura o data la patru ani, nu ca acum. FDL: Daca ati rememora, care a fost cel mai vesel moment din cariera? CB: Festivitatile de deschidere mi-au placut cel mai mult. La festivitati sunt toate sporturile, toata lumea e pe stadion, tribuna e plina, sunt artificii, steaguri care flutura, e un spectacol nemaipomenit. FDL: Cum v-ati simtit ca antrenoare? CB: A fost o trecere brusca, desi mi-am dorit sa antrenez. Nu am dorit sa stau departe de bazin. Poate ca, uneori, am fost prea severa. Dar, asta pentru ca sunt critica, perfectionista. ªi, cum vedeam ca sportivii mei aveau calitatile necesare, doream sa reuseasca. FDL: Ce rezultate ati avut ca antrenoare? CB: Am avut campion national, finalisti la Universiada precum Carmen Georgescu si Ionut Musat, medaliati la Europenele de juniori, sau Alexandru Ioanovici, care a luat bronz la Campionatele Mondiale din 1994 de la Lyon, cu stafeta de 4 X 100 liber. FDL: Ce s-a ales de toti acesti sportivi? CB: Unii au continuat, altii s-au retras, dar, ce ma bucura, e faptul ca multi dintre ei au devenit antrenori. FDL: Ce pondere credeti ca ar trebui sa o aiba sportul in educatia unui copil? CB: Desigur, pregatirea teoretica, specifica sau generala e foarte importanta, dar si sportul isi are rolul lui. In fond, sportul e parte a culturii unei tari. FDL: Cum ati caracteriza inotul romanesc din momentul de fata?Acum e o mare pauza in inotul romanesc CB: Generatiile s-au schimbat. Multi dintre ei s-au retras. Continui sa cred ca Diana Mocanu ar mai fi putut concura cu succes. Singura ramasa pe baricade e Camelia Potec, dar si ea a anuntat ca se va retrage, dupa Olimpiada de la Londra. Mi-au placut mult Norbert Trandafir si Marius Agache dar, in rest, e pauza, desi avem destui medaliati la Campionatele Europene de juniori. Doar ca, nu stiu ce se intampla in momentul trecerii la seniorat, pentru ca se rupe firul performantei. FDL: Credeti ca Federatia are capacitatea de a sustine sportivii pentru a face mare performanta? CB: E un punct sensibil. Ideal ar fi ca Federatia sa fie deschisa spre cat mai multi sportivi. Dar, e pacat cand ajuti pe cineva si, la prima greseala il dai la o parte, mai ales cand stii ca un tanar obtine performante dupa ani de competitii. Ma uitam la Mondialele din China. Nu toata lumea poate sa obtina medalii. Pana la urma, sunt doar trei locuri pe podium. Dar, federatiile din celelalte tari isi sustin sportivii, ii duc la toate competitiile. Du-i acolo, sa fie prezenti, sa vada ce se intampla, sa invete. Sunt foarte buni, la juniori, si apoi? Iata, Norbert Trandafir a fost campion european acum cinci ani. L-au ajutat, a fost in lotul olimpic, dar, in 2008, la Olimpiada, nu putea sa faca mare lucru la 20 de ani, cand competitorii sai erau de 30 de ani A ales sa se pregateasca in Ungaria, a deranjat pe cineva aici si n-a mai fost sprijinit. Dar, iata, s-a pregatit de unul singur anul asta, fara niciun pic de ajutor din partea nimanui si a reusit sa progreseze si sa ia medalie la Universiada. FDL: Se poate invoca lipsa banilor? CB: Da, se poate, insa cand ajuti pe cineva, dar nu ajuti pe cine merita, nu mai poti pune problema banilor. Tocmai am castigat o medalieFDL: Mai inotati? CB: Desigur, cam de patru ori pe saptamana, cate o ora. Dar, am si grupe de copii pe care le antrenez. Imi place foarte mult sa antrenez copiii, mai ales pe cei mici, care vin la bazin mai mult ca sa lipaie apa FDL: Participati la competitiile pentru veterani? CB: Da, chiar saptamana trecuta am fost la Ialta, la un concurs pentru veterani. Am luat si o medalie de bronz. Competitiile acestea sunt foarte frumoase, pentru ca toata lumea vine de placere. Anul trecut, in Franta, au fost 5.000 de sportivi veterani, la Campionatele Europene. Cea mai varstnica inotatoare a avut 97 de ani FDL: Ce va doriti pentru viitor? CB: Sa fiu sanatoasa, sa imi continui activitatea cu copiii si, desigur, sa inot cu delfinii. FDL: Va uram la multi ani, va multumim si va uram succes CB: Aaaa, sigur ca da, delfin Delfinii sunt preferatii mei. Chiar imi propusesem sa ajung sa inot cu delfinii. FDL: Ati putea gasi puncte comune intre un inotator si un delfin? CB: Apa ne e prietena. Dar, cred ca si placerea jocului ne e comuna. FDL: Inseamna ca inca va place sa va jucati? CB: (zambind) Da, chiar imi place. FDL: V-ati pastrat o mare doza de copilarie. CB: Clar FDL: V-ati putea desparti de joaca si de sentimentul acesta al copilariei? CB: Nu, si nici nu vreau. Sunt un copil mai mare. FDL: Care este jocul preferat, in afara inotului? CB: Dansul si muzica, dar nu sa cant. FDL: Ce dans va place cel mai mult? CB: Rock. FDL: ªi ce muzica va place? CB (hotarat): Rock si folk FDL: Ce nume din rock? CB: Beatles, Satriani, Eagles, Queen, dar sunt multi, multi care imi plac. Oricum, toata muzica veche. FDL: Muzica, dansul si sportul inseamna prietenie. Cati dintre sportivii cu care ati concurat v-au ramas prieteni? CB: Multi, si din tara, si din strainatate. Ultima oara, m-am intalnit cu unii la Campionatele Europene. Oficialitatile au organizat o intalnire cu olimpicii de la Moscova si m-au invitat si pe mine. Am fost surprinsa sa vad cat de mult s-au schimbat. Oricum, fetele s-au schimbat mai mult decat baietii. Mare amatoare de telemea si lapteFDL: Ce ne puteti spune despre alimentatia specifica a sportivului de performanta? CB: E clar ca un sportiv trebuie sa se hraneasca altfel decat ceilalti. In primul rand, trebuie sa se hraneasca sanatos si sa renunte la placerile momentului. E drept ca nu respectam totdeauna ce mi se spunea dar, in general, ma hraneam asa cum spunea nutritionistul. Mai ales la Centrul Olimpic National, in perioadele de pregatire, mesele erau gandite de nutritionisti. Insa, eu chiar am avut o problema, mai ales inaintea Olimpiadei de la Moscova. Eram sub greutate si a trebuit sa mananc mult, pentru a prinde putere. Asa ca, mai mereu primeam, ba o prajitura in plus, ba o friptura in plus, ba alune, ciocolata sau cateva felii de branza in plus. FDL: Ce pondere o au lactatele in alimentatia sportivilor de performanta? CB: Cam 20, 25%. Mie, oricum, imi plac la nebunie telemeaua si laptele. Presiunea psihologica ma inhibaFDL: Pana la urma, cum a fost la Moscova? Perceptia generala este aceea ca a fost o Olimpiada cu probleme pentru delegatia Romaniei. CB: A fost, totusi, frumos, mai ales pentru stafeta Romaniei care s-a calificat in premiera in finala. Doar ca, de la mine toata lumea astepta o medalie. Chiar si la sedintele de dinainte mi se spunea mereu: Tu trebuie neaparat sa iei medalie, E de datoria ta sa castigi o medalie si cred ca acesta a fost motivul pentru care am ratat, venind doar pe IV. Presiunea aceasta m-a inhibat. Tot timpul am crezut ca este mai bine sa concurezi liber de aceste presiuni, pentru ca asa vei realiza mai mult. Cel putin, mie asa mi s-a intamplat. E extrem de important sa nu iti faci un plan, ci doar sa ai in minte ca trebuie sa depui tot efortul posibil, pentru a te autodepasi. FDL: Acela a fost un moment neplacut. Dar, cu siguranta, au fost si mult mai multe momente placute in cariera dumneavoastra. Care au fost cele mai frumoase? CB: A fost Universiada de la Bucuresti. In anii aceia, Universiada era o competitie de mare amploare. La ea participau si sportivi de mare performanta. La Bucuresti, au fost prezenti campioni mondiali, detinatori de recorduri mondiale si continentale, asa ca o medalie castigata la Universiada echivala, aproape, cu un titlu mondial, cu atat mai mult cu cat aceasta competitie se desfasura o data la patru ani, nu ca acum. FDL: Daca ati rememora, care a fost cel mai vesel moment din cariera? CB: Festivitatile de deschidere mi-au placut cel mai mult. La festivitati sunt toate sporturile, toata lumea e pe stadion, tribuna e plina, sunt artificii, steaguri care flutura, e un spectacol nemaipomenit. FDL: Cum v-ati simtit ca antrenoare? CB: A fost o trecere brusca, desi mi-am dorit sa antrenez. Nu am dorit sa stau departe de bazin. Poate ca, uneori, am fost prea severa. Dar, asta pentru ca sunt critica, perfectionista. ªi, cum vedeam ca sportivii mei aveau calitatile necesare, doream sa reuseasca. FDL: Ce rezultate ati avut ca antrenoare? CB: Am avut campion national, finalisti la Universiada precum Carmen Georgescu si Ionut Musat, medaliati la Europenele de juniori, sau Alexandru Ioanovici, care a luat bronz la Campionatele Mondiale din 1994 de la Lyon, cu stafeta de 4 X 100 liber. FDL: Ce s-a ales de toti acesti sportivi? CB: Unii au continuat, altii s-au retras, dar, ce ma bucura, e faptul ca multi dintre ei au devenit antrenori. FDL: Ce pondere credeti ca ar trebui sa o aiba sportul in educatia unui copil? CB: Desigur, pregatirea teoretica, specifica sau generala e foarte importanta, dar si sportul isi are rolul lui. In fond, sportul e parte a culturii unei tari. FDL: Cum ati caracteriza inotul romanesc din momentul de fata?Acum e o mare pauza in inotul romanesc CB: Generatiile s-au schimbat. Multi dintre ei s-au retras. Continui sa cred ca Diana Mocanu ar mai fi putut concura cu succes. Singura ramasa pe baricade e Camelia Potec, dar si ea a anuntat ca se va retrage, dupa Olimpiada de la Londra. Mi-au placut mult Norbert Trandafir si Marius Agache dar, in rest, e pauza, desi avem destui medaliati la Campionatele Europene de juniori. Doar ca, nu stiu ce se intampla in momentul trecerii la seniorat, pentru ca se rupe firul performantei. FDL: Credeti ca Federatia are capacitatea de a sustine sportivii pentru a face mare performanta? CB: E un punct sensibil. Ideal ar fi ca Federatia sa fie deschisa spre cat mai multi sportivi. Dar, e pacat cand ajuti pe cineva si, la prima greseala il dai la o parte, mai ales cand stii ca un tanar obtine performante dupa ani de competitii. Ma uitam la Mondialele din China. Nu toata lumea poate sa obtina medalii. Pana la urma, sunt doar trei locuri pe podium. Dar, federatiile din celelalte tari isi sustin sportivii, ii duc la toate competitiile. Du-i acolo, sa fie prezenti, sa vada ce se intampla, sa invete. Sunt foarte buni, la juniori, si apoi? Iata, Norbert Trandafir a fost campion european acum cinci ani. L-au ajutat, a fost in lotul olimpic, dar, in 2008, la Olimpiada, nu putea sa faca mare lucru la 20 de ani, cand competitorii sai erau de 30 de ani A ales sa se pregateasca in Ungaria, a deranjat pe cineva aici si n-a mai fost sprijinit. Dar, iata, s-a pregatit de unul singur anul asta, fara niciun pic de ajutor din partea nimanui si a reusit sa progreseze si sa ia medalie la Universiada. FDL: Se poate invoca lipsa banilor? CB: Da, se poate, insa cand ajuti pe cineva, dar nu ajuti pe cine merita, nu mai poti pune problema banilor. Tocmai am castigat o medalieFDL: Mai inotati? CB: Desigur, cam de patru ori pe saptamana, cate o ora. Dar, am si grupe de copii pe care le antrenez. Imi place foarte mult sa antrenez copiii, mai ales pe cei mici, care vin la bazin mai mult ca sa lipaie apa FDL: Participati la competitiile pentru veterani? CB: Da, chiar saptamana trecuta am fost la Ialta, la un concurs pentru veterani. Am luat si o medalie de bronz. Competitiile acestea sunt foarte frumoase, pentru ca toata lumea vine de placere. Anul trecut, in Franta, au fost 5.000 de sportivi veterani, la Campionatele Europene. Cea mai varstnica inotatoare a avut 97 de ani FDL: Ce va doriti pentru viitor? CB: Sa fiu sanatoasa, sa imi continui activitatea cu copiii si, desigur, sa inot cu delfinii. FDL: Va uram la multi ani, va multumim si va uram succes

aflat

anterior
urmator

read

newsletter1

newsletter2