În 2024–2025, carnea de pasăre rămâne singurul segment al industriei cărnii din România care funcționează pe o logică industrială relativ stabilă, cu un nivel ridicat de integrare și o dependență redusă de importuri. Stabilitatea nu este rezultatul absenței presiunilor, ci al unui control mai bun asupra lanțului de producție.

Mecanismul este unul de integrare verticală. Producția de pasăre permite controlul reproducției, furajării și ciclului de creștere, reducând volatilitatea materiei prime. Costurile sunt concentrate în principal pe furaje, energie și biosecuritate, însă pot fi anticipate și optimizate mai eficient comparativ cu alte specii. Acest control reduce riscul de discontinuitate și permite o planificare industrială mai predictibilă.

Datele publicate de Eurostat arată că România se menține printre principalii producători de carne de pasăre din Europa Centrală și de Est, cu un grad de autoaprovizionare de peste 100% în 2024. Exporturile în comerțul intracomunitar au rămas constante. Conform FAO, sectorul avicol înregistrează cea mai bună eficiență de conversie furaj–carne dintre speciile de interes comercial, ceea ce limitează presiunea costurilor pe termen mediu.

Implicația pentru industrie este clară. În absența unor șocuri sanitar-veterinare majore, carnea de pasăre rămâne segmentul cu cea mai mare stabilitate economică și operațională din industria cărnii din România, oferind un reper pentru organizarea și eficientizarea altor ramuri.

(Foto: Freepik)