Industria cărnii calculează, în mod tradițional, costul unui kilogram de produs în funcție de cheltuielile cu materia primă, furajele, energia, forța de muncă, procesarea și transportul. În contextul politicilor europene privind decarbonizarea economiei, costul emisiilor de gaze cu efect de seră devine însă un indicator economic tot mai relevant, chiar dacă nu este aplicat direct producției zootehnice.

În prezent, fermele de animale nu sunt incluse în Sistemul UE de Comercializare a Certificatelor de Emisii (EU ETS). Totuși, costurile generate de taxarea emisiilor în sectoarele energiei și combustibililor se reflectă deja indirect în prețurile electricității, gazelor naturale și carburanților utilizați de industrie.

Conform legislației europene adoptate în cadrul pachetului „Fit for 55”, noul sistem EU ETS2 este programat să intre în aplicare din 2027, cu posibilitatea unei amânări până în 2028 dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Directiva (UE) 2023/959 privind prețurile ridicate la energie. ETS2 va acoperi emisiile provenite din combustibilii utilizați în transportul rutier, clădiri și alte sectoare care nu fac parte din actualul ETS. Obligația de achiziție a certificatelor va reveni furnizorilor de combustibili, însă impactul economic este așteptat să fie transferat, cel puțin parțial, către utilizatorii finali ai energiei și carburanților.

Amprenta de carbon diferă semnificativ între speciile de animale

Potrivit evaluărilor realizate de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), producția unui kilogram de carne de vită generează, în medie, aproximativ 60 kg CO₂ echivalent, în timp ce pentru carnea de porc media este de aproximativ 7 kg CO₂ echivalent, iar pentru carnea de pasăre de aproximativ 6 kg CO₂ echivalent.

Aceste valori reprezintă medii globale rezultate din analize de tip Life Cycle Assessment (LCA) și includ emisiile generate de producția furajelor, creșterea animalelor, gestionarea dejecțiilor și alte procese desfășurate până la poarta fermei („cradle-to-farm gate”). Nivelul emisiilor poate varia considerabil în funcție de sistemul de producție, productivitatea exploatației, originea furajelor și condițiile locale.

Cum ar arăta costul teoretic al carbonului?

Pe parcursul anului 2025, prețul certificatelor de emisii tranzacționate în cadrul EU ETS s-a situat, în general, în intervalul 65–80 euro/tonă CO₂, cu o medie apropiată de 73 euro/tonă, potrivit datelor publicate de ICAP (International Carbon Action Partnership).

Aplicând această valoare exclusiv ca exercițiu economic asupra amprentei medii de carbon estimate de FAO, rezultă următoarele valori teoretice:

Produs                  Emisii medii                                 Cost teoretic al carbonului*

Carne de vită        60 kg CO₂e/kg                              ≈ 4,4 euro/kg

Carne de porc        7 kg CO₂e/kg                               ≈ 0,5 euro/kg

Carne de pasăre    6 kg CO₂e/kg                               ≈ 0,4 euro/kg

*Calcul realizat utilizând un preț mediu de 73 euro/tonă CO₂ și valorile medii ale emisiilor publicate de FAO.

Aceste valori nu reprezintă taxe aplicate în prezent producătorilor de carne. Ele exprimă exclusiv valoarea teoretică a emisiilor, dacă întreaga amprentă de carbon a produsului ar fi evaluată la prețul actual al certificatelor EU ETS.

Transportul contribuie într-o măsură mai redusă

Comparativ cu emisiile generate în fermă, contribuția transportului rutier este considerabil mai mică. Potrivit metodologiilor utilizate de Agenția Europeană de Mediu (EEA) și GLEC Framework, transportul rutier de marfă produce, în funcție de tipul vehiculului și gradul de încărcare, aproximativ 60–120 g CO₂ pe tonă-kilometru.

În cazul unui transport frigorific pe o distanță de 1.000 km, emisiile suplimentare sunt de aproximativ 0,06–0,12 kg CO₂ pentru fiecare kilogram de carne transportat. La un preț al carbonului de 73 euro/tonă CO₂, costul teoretic asociat transportului este de aproximativ 0,4–0,9 eurocenți/kg, ceea ce confirmă faptul că cea mai mare parte a amprentei climatice provine din etapa de producție zootehnică.

Unde apar celelalte costuri asociate emisiilor?

Pe lângă producția animalelor și transport, amprenta totală de carbon este influențată și de:

• producerea îngrășămintelor utilizate pentru culturile furajere;
• cultivarea și transportul furajelor;
• consumul de energie electrică și gaze naturale în abatoare și unitățile de procesare;
• refrigerarea și depozitarea produselor;
• ambalarea și distribuția;
• în anumite regiuni, schimbările în utilizarea terenurilor (land-use change), acolo unde acestea sunt relevante pentru sistemul de producție analizat.

O parte dintre aceste activități suportă deja, indirect, costuri asociate sistemului european de comercializare a certificatelor de emisii, prin intermediul prețurilor energiei și combustibililor.

Un indicator economic aflat în creștere

Tot mai multe companii din industria alimentară utilizează evaluările privind amprenta de carbon în strategiile de investiții, în raportările de sustenabilitate și în relațiile comerciale cu marile lanțuri de retail. În acest context, costul emisiilor de carbon devine treptat un indicator economic complementar costurilor clasice de producție.

Pentru industria cărnii, investițiile în eficiență energetică, producerea de biogaz, valorificarea subproduselor, reducerea consumului de combustibili fosili și optimizarea logisticii pot contribui atât la diminuarea amprentei climatice, cât și la reducerea expunerii la costurile indirecte generate de politicile europene de decarbonizare.

(Foto: AI GENERATED)