Reteta de aur a comunismului - planificarea centralizata - nu a murit Este purtata pe noi culmi de glorie si mandrie in politica agricola comuna a Uniunii Europene. Aceeasi Uniune, care, prin alte politici, incearca sa se asigure ca nu se incalca principiile liberei concurente in diferite domenii, pentru a face economia zonei cat mai competitiva.

O abordare schizoida, pe care autoritatile europene promit de multi ani sa o atenueze reformand politica agricola comuna. Pana acum nu au reusit, agricultura ramanand incorsetata de un control administrativ centralizat si de restrictii care ar fi facut sa crape de invidie orice planificator din perioada comunista. In domeniul producerii si procesarii laptelui, spre exemplu, termenul de piata folosit de autoritati are aproape tot atat de a face cu libera intreprindere sau cu calculul economic care misca investitiile, cat avea si inainte de 1989. Sigur, intreprinderile socialiste de stat au disparut ca forma de detinere a capitalului, dar jucatorii privati din prezent sunt obligati sa actioneze in limitele stabilite de planificatorii centrali. Cota de lapte, termen familiar tuturor gospodariilor si CAP-urilor comuniste a capatat in UE noi valente. Nu se mai refera doar la cantitatea minima de lapte pe care fiecare trebuia sa o asigure anual in trecut, ci introduce si limite maxime pentru cantitatile pe care fiecare producator si fiecare tara are dreptul sa le scoata pe piata. (Revista Capital)