Adoptarea ​​metodei DIAAS, de măsurare a calității proteinelor de către Codex Alimentarius ar fi ”avantajoasă”, pentru dezvoltarea acesteia, spune un raport al Organizației pentru Alimentație și Agricultură al Națiunilor Unite (FAO).

  Raportul grupului de lucru FAO, intitulat ”Abordări ale cercetării și metode de evaluare a calității proteinelor ​​din alimentele umane”, publicat săptămâna trecută, a concluzionat că metoda denumită scorul digerabilității aminoacizilor indispensabili (DIAAS - Digestible Indispensable Amino Acid Score) este ”potențial recunoscută, cel puțin de către Comisia Codex Alimentarius”. Grupul s-a întâlnit în Bangalore, India la începutului lui martie 2014, cu scopul de a identifica ”unul sau mai multe protocoale experimentale”, ce ar permite dezvoltarea metodei DIAAS.   FAO a recomandat metoda DIAAS ca pe un înlocuitor al metodei preferate în prezent, denumită scorul proteic corect al digerabilității aminoacizilor (PDCAAS - Protein Digestibility Correct Amino Acid Score) într-un  raport din 2013. După cum a detaliat în raportul lor mai recent - numit Raportul Bangalore - grupul de lucru al FAO a reiterat faptul că DIAAS a fi ”de preferat” față de PDCAAS, ca ”metodă de evaluare a calității acceptate a proteinelor și aminoacizilor”. Raportul recunoaște, totuși, că ”valoarea DIAAS nu va putea fi recunoscută în totalitate până nu vor exista suficiente date acumulate despre digestibilitate pentru alimentația umană, determinate de către autoritățile competente naționale și internaționale”. Prin urmare, ar ”fi avantajos dacă metoda ar putea fi recunoscută și acceptată, cel puțin, de Comisia Codex Alimentarius”, se precizează în raport.   ”Acest lucru ar înseamna că metoda ar câștiga o largă acceptare și ar putea fi potențial utilizată de agențiile de reglementare în evaluarea calităților alimentare și de sănătate ale produselor alimentare clamate de industrie”. “În cele din urmă, scopul este acela de a se acumula date suficiente pentru a permite schimbarea practicii de la PDCAAS la DIAAS pentru evaluarea calității proteinei alimentelor umane și dietelor”, se menționează în raport. Metoda DIAAS măsoară echilibrul oro-ileon al azotului prin calcularea individuală a digestibilității aminoacizilor într-o secțiune a intestinului subtire numit ileon. PDCAAS, care a ajuns în atenția FAO în 1989, folosește în schimb valorile digestibilității obținută din fecale pentru a măsura echilibrul azotului oro-fecal. PDCAAS ”include contribuțiile secrețiilor intestinale și ale bacteriilor din colon, subestimând astfel cantitatea de proteine ​​disponibile pentru absorbție”, a spus grupul de lucru al FAO.   Folosind DIAAS, cercetatorii au descoperit că proteinele din lapte ar putea furniza cu până la 30% mai mulți aminoacizi decât sursele vegetale, cum ar fi soia. În mod normal, sectorul produselor lactate a salutat concluziile FAO și a susținut că acestea demonstrează ”superioritatea proteinelor ​​din lapte”. Asociația Europeană a Alimentelor Naturale din Soia (The European Natural Soyfoods Association - ENSA) a spus însă, că rezultatele ar fi valabile doar pentru persoanle malnutrite. În iunie 2014, Suzane Leser, șef de nutriție la specialist proteină britanic, Volac, a declarat pentru DairyReporter.com că un termen de cinci ani ar fi un ”cadru rezonabil de timp” pentru FAO pentru a înlocui PDCAAS cu extraordinara metodă DIAAS.