În lanțul laptelui, colectarea reprezintă una dintre cele mai sensibile verigi economice, deoarece transformă structura fragmentată a fermelor într-un cost industrial direct. În 2024–2025, acest cost devine tot mai greu de absorbit de procesatori, în special în zonele cu densitate redusă de ferme comerciale și distanțe mari de colectare.

Mecanismul este în principal logistic și energetic. Colectarea laptelui presupune transport zilnic, menținerea lanțului frigorific și respectarea strictă a parametrilor de calitate. Atunci când volumele livrate per fermă sunt reduse și dispersate geografic, costul pe litru colectat crește, iar eficiența operațională scade. Acest cost se suprapune peste costurile de procesare și erodează marja finală.

Datele publicate de INS indică faptul că, în 2024, numărul exploatațiilor cu vaci de lapte a continuat să scadă, însă fragmentarea producției rămâne ridicată. Datele Eurostat confirmă că România se află printre statele membre cu cea mai mare diferență între numărul de ferme și volumul total de lapte produs. Conform rapoartelor IDF, costurile de colectare și logistică pot ajunge până la 15% din costul total al laptelui procesat în regiunile cu structură fragmentată a producției.

Implicația pentru 2025 este una structurală. Fără consolidare la nivel de fermă sau fără modele asociative funcționale, costul colectării va continua să crească, limitând competitivitatea procesării laptelui și capacitatea de investiție a industriei.

(Foto: Freepik)