Despre Teodora Ionescu nu poti vorbi altfel decat cu respect, inclinandu-te in fata pasiunii puse in slujba muzicii si a meresiei de jurnalist muzical. Realizator de emisiuni la postul Radio Bucuresti, Teodora Ionescu este un reper al profesionalismului inclinat, la randu-i, in fata actului artistic. Supranumita Doamna a folk-ului romanesc, si-a castigat pe merit titlul neoficial, fiind parte a acestui fel de muzica, si nu numai. A stat in spatele multor artisti, marindu-le aura, fara sa ceara, niciodata, nimic. Cei marunti, dar vestiti prin forta imprejurarilor si a pilelor, au cautat sa o izoleze, iritati de justa masura a vorbelor sale. Martora a istoriei, inclusiv a boemei care a insotit-o, Teodora Ionescu ne impartaseste o parte din gandurile sale.

Totul tine si de talentFDL: Ce ar fi mai important pentru dumneavoastra, Doamna Teodora Ionescu, teatrul, muzica, sau jurnalismul?Teodora Ionescu: Bineanteles, jurnalismul, pentru ca aceasta meserie le inglobeaza pe toate. Ma ocup de muzica, in sensul realizarii de emisiuni muzicale, fiind membru fondator al Asociatiei Jurnalistilor Muzicali, dar adaug si teatrul, pentru ca la microfon esti un personaj. FDL: V-ati gandit vreodata sa va regizezati momentele?TI: ªi da, si nu. Ma gandesc sa regizez momentele din emisiuni, in sensul surprizelor pentru invitati, ceva de genul unor telefoane despre care stiu ca le vor face placere invitatilor. Dar nu imi scriu intrebarile dinainte, nu fac nimic de genul acesta. Am avut invitati care mi-au cerut dinainte intrebarile, fiind foarte atenti la imaginea lor, dorind sa stie precis ce vor fi intrebati. A trebuit sa ma conformez. Dar am stiut sa ii canalizez spre dialog iar, dupa emisiuni, am primit telefoane, acestia recunoscand: ªtii, a fost o emisiune reusita. FDL: A inceput sa prevaleze imaginea, in fata esentei?TI: Nu cred. Am avut bucuria ca, vedete pe care le-am avut invitate sa fie foarte multumite de cum au fost realizate emisiunile. Nu ma impaunez, dar cred ca totul tine si de talentul jurnalistului. Parte a unei istoriiFDL: Cum va simtiti cand sunteti numita Doamna a folk-ului romanesc?TI: Nu, e prea mult, hai sa nu exageram Uite, am avut o intamplare care m-a detronat de pe piedestalul pe care ceilalti m-au asezat. Eram Nu-stiu-unde si canta un pusti. Vine la mine cineva si ma intreaba: Il stii? Nu. Cum, nu il stii?, si nu glumea, cand isi arata mirarea. Hai sa fim seriosi, nu ma consider Doamna folk-ului romanesc. Desigur, am fost martora la istoria acestui gen de muzica, am fost chiar parte a acestei istorii, chiar daca dintr-un domeniu adiacent folk-ului si muzicii, in general, dar eu nu ma consider asa. FDL: Ce parere aveti despre cei din noua generatie de folk-isti?TI: Sunt putini valorosi. E grupul Cantos, al sotilor Lojewski, in care Codruta Lojewski e absolventa de Conservator la sectia de Compozitie si mai sunt inca vreo cativa; dar nu prea multi. ªtii ce se intampla? Multi au voci foarte bune dar sunt superficiali. FDL: Nu cumva, baza culturala e alta, daca ne raportam la marile valori ale folk-ului romanesc?TI: Ba da. Mai bine spus, aceasta baza nu exista pentru cei tineri ªtii ce m-a surprins in mod neplacut? Am fost cu ei in taberele si festivalurile de la Calafat, de la Targu Jiu si din alte parti. ªtii ce se intampla? Se canta ei intre ei Nu au reperele valorilor de dinaintea lor. Iti vor canta o piesa de Mircea Vintila, dar ceva precum Dragostea e o salata sau ceva de genul asta; de-astea mai recente si mai slagaroase. Nu iti canta Mielul sau, un cantec atat de profund precum Fat frumos, daca tot am adus vorba de Vintila. Sunt superficiali, nu se informeaza, chiar daca pana si internetul le poate furniza minimele cunostinte. Conservatoristii de acum sunt varzaFDL: Dar, in afara folk-ului, sunt celelalte muzici.TI: Acolo sunt cu totii, varza Iar cei care vin din liceele de muzica sau Conservator compun mecanic, pentru ca asa se compune. Asa au fost invatati in scoala, nu neaparat pentru ca asa ii strabate pe ei, pentru ca asa simt. Ei stiu matematica muzicala pe care o aplica si atat. FDL: Ajungem de unde am plecat. Nu cumva, absenta unei baze culturale cauzeaza imposibilitatea iesirii din sabloane?TI: Unii ies din sabloane si au revelatii Dar acestia sunt foarte putini. Nu sunt constienti nici macar de momentele pe care le traverseaza. Uite, eram anul trecut, in tabara de folk de la Calafat. Dupa spectacolul oficial, Mircea Baniciu, Sorin Minghiat, Vladi Cnejevici si Horia Stoicanu stateau si cantau, pasandu-si cantecele, asa cum se facea pe vremuri, la chefuri, in turnee. Cantau cantece din acelea de portofoliu intim. Pe margine erau de-astia mici. Unii erau atenti, altii, nu, facand zgomot. Cei atenti nici macar nu erau constienti ca sunt martorii unui fragment de istorie muzicala Masa care nu se termina cu branza e ca femeia fara un ochiFDL: Ati adus aminte de chefuri. Puteti aminti de un chef de pomina la care ati participat?TI: Oooo, au fost multe, dar trebuie sa subliniez ca eu doar am asigurat consumatia in privinta mancarurilor. Imi amintesc, insa, de un chef in care doi muzicieni ma puneau sa le pun un anumit cantec, pentru ca acel cantec era inregistrat de Valeriu Sterian pe chitara unuia dintre ei, iar respectivul dorea sa isi asculte chitara Partea frumoasa era ca, dupa ce mi-au dat o adevarata lectie despre masuri mixte, cand i-am pus sa le bata din palme, niciodata nu le iesea corect, pentru ca erau prea beti FDL: Dar stiu ca ati participat si la asa-numitele chefuri culturale. Cum erau ele?TI: Astea erau altceva. Se manca, se bea si un pahar, doua, dar intalnirile erau mai mult pentru a se canta si a se spune poezii, de seara si pana dimineata. La acele chefuri conta mai mult ce spui si ce simti, nu ce bei, sau ce mananci. FDL: ªtim ca ati participat la multe intalniri gastronomice ale familiei Marin si Lucia Moraru. Cum se desfasurau ele?TI: Eram usor timorata, cand marele actor Marin Moraru isi facea aparitia in sufragerie. Oricum, de fiecare data era un spectacol. M-a testat, de vreo doua ori, ca sa vada daca ma pricep cu adevarat la teatru, eu avand si studii de regie teatrala. Cred ca l-am multumit pe maestru, pentru ca am fost invitata in continuare la mesele lor. Iar, cu Lucia Moraru, marea realizatoare de emisiuni muzicale ale radioului romanesc, totul era ca un desert. FDL: Tot vorbim de mancare. Ce mancaruri va plac?TI: Orice De la salate si pana la carnurile ori branzeturile cele mai rafinate. De exemplu, daca nu e carne de porc, ma multumesc si cu fazan ori carne de iepure FDL: Ce branzeturi va plac?TI: Branza de burduf si, in special, casul sarat si parmezanul pe care il pun din abundenta pe fel de fel de mincaruri. FDL: Sa credem ca sunteti o amatoare de branzeturi?TI: Subscriu cu totul zicalei frantuzesti care spune ca Masa care nu se termina cu branza e ca femeia fara un ochi FDL: Gatiti? Folositi branzeturile in combinatiile gastronomice de acasa?TI: Sunt total nestiutoare, in materie de gatit. Dar, atunci cand o fac, o fac cu foarte multa aplicatie si, mai ales, cu inventivitate, folosind branzeturile in fel si fel de chipuri. FDL: Ce proiecte de viitor aveti?TI: Intr-un oarecare viitor, voi finaliza o carte dedicata folk-ului romanesc, inclusiv folk-ului progresiv, bine documentata si dublata de inregistrari de arhiva. Sunt bucuroasa ca, la Radio Bucuresti, am inceput un serial de emisiuni care pot fi ascultate in fiecare zi, de luni, pana vineri, inainte de ora 19, serial care se numeste Beatles after Beatles, ca omagiu adus celebrului grup, dar si lui Florian Pittis. Serialul urmareste, cronologic, evolutia muzicala a fiecarui membru al celebrei trupe, dupa destramarea ei. Bineanteles, nu voi difuza strigaturile lui Yoko Ono FDL: Doamna Teodora Ionescu, va considerati un om implint?TI: Sa stii ca, da Mai ales, ma consider un om care si-a depasit (cu mult, cu foarte mult, Teodora Ionescu fiind unul dintre reperele culturale si de constiinta ale muzicii romanesti, n.r.), conditia. FDL: Va multumim