De bine ce toata lumea se bucura ca TVA-ul la alimente va fi micsorat, ceea ce era normal sa se intample s-a intamplat: Imediat dupa primele discutii cu reprezentantii FMI, Florin Georgescu, ministrul de finante citat de Evenimentul zilei la inceputul lunii august, a anuntat ca propunerea ar putea afecta pe termen lung veniturile bugetare, masura neputand fi aplicata nici macar pentru alimentele de baza care, potrivit aceluiasi personaj, nu se stie care sunt

Oricum, anuntul facut de guvern nu avea nici o baza reala, propunerea fiind pur electorala. Situatia financiara a tarii e crunta si va fi si mai crunta, in perioada urmatoare: investitorii straini pleaca, iar Romania va fi izolata, din punct de vedere politic si economic. La asta se adauga si faptul ca, odata cu ziua de 6 august, Romania trebuie sa returneze numai in acest an 1,8 miliarde de euro, din imprumutul de peste 13,4 miliarde facut la acelasi FMI. Asadar, raul facut de guvernul Boc prin majorarea TVA-ului, nu poate fi inlaturat. Ca argumente suplimentare ale imposibilitatii reducerii TVA-ului la 9 % stau si celelalte doua vesti: revenierea salariilor bugetarilor la nivelul din 2010 nu e posibila, iar plata TVA-ului la incasare e dificil de aplicat. Dar daca pe noi nu ne mira ce se intampla, prevazand toate aceste lucruri, ne intrebam de unde atata entuziasm pe capul unora, la anuntul initial al guvernului, si cum a fost posibila o atata lipsa de realism in luarile de pozitii? Cum a fost posibil ca o asociatie patronala din cadrul industriei alimentare, alta decat APRIL, sa dea un comunicat in care saluta intentia de reducere a TVA-ului, facand exact ca inainte de 1989, cand, daca Partidul Comunist anunta ceva de bine, care, bineanteles, urma sa se intample intr-un viitor nedefinit, oamenii muncii isi exprimau bucuria si solidaritatea in paginile cotidianului Scanteia? Iar, daca cineva se intreba de ce avem aceasta atitudine, iata de ce scriem asa: Oamenii de afaceri trebuie sa urmeze linia ferma a APRIL si sa coaguleze urgent o agenda de actiuni care sa determine executivul sa ia masuri coerente si logice, din perspectiva unui mediu de afaceri eficient. Organizatiile profesionale trebuie sa puna o presiune determinanta pe factorii de decizie, chiar si conditionand suportul politic subanteles. Cand consumul scade, cand depozitul iti e plin de stocuri si cand falimentul iti bate la usa, nu e loc de politeturi electorale, ci de actiuni ferme, radicale Iar, pentru diminuarea TVA-ului la cota de 9 %, la alimente, trebuie actiuni la fel de ferme, pentru ca masura e absolut necesara. Doar ca, daca s-ar reusi, reducerea nu trebuie sa se aplice in forma anuntata, pentru ca solutia rambursarii nu e altceva decat un fel de parandarat guvernamental care ar lasa loc coruptiei si subordonarii politice a companiilor din industria alimentara, lucru de care, dupa cum bagam de seama, multi nu prea sunt constienti. Sau le e teama sa o spuna?