Lemnul este cel mai vechi material utilizat pentru confecţionarea ambalajelor alimentare, datorită bunei sale rezistenţe la solicitările mecanice şi la uzură. În ultimii ani însă, reducerea exploatării masei lemnoase la nivel mondial a făcut ca ponderea utilizării sale în industria alimentară să scadă considerabil, coborând la 3-8% din total, fiind substituit din ce în ce mai mult cu alte materiale, îndeosebi cele plastice. (Contra)argumente   În ambalarea brânzeturilor, lemnul este încă folosit, dar înlocuirea sa este datorată şi altor cauze, printre care se remarcă transportul anevoios şi condiţiile costisitoare de depozitare, care pierd competiţia economică, în faţa ambalajelor din plastic. Pe de altă parte, pe lângă aspectele de ordin economic, înlocuirea butoaielor/putinilor din lemn se loveşte şi de alţi factori: parametrii mediului înconjurător, umiditatea proprie, vitezele de sorbţie şi desorbţie, capacitatea calorică a brânzeturilor ambalate.   Totodată, în structura lemnului folosit la fabricarea putinilor pentru brânză se pot forma adevărate spaţii microclimate, favorabile dezvoltării micoorganismelor şi circulaţiei insectelor. Lemnul are şi un conţinut bogat în substanţe organice şi anorganice (răşini, substanţe tanante, uleiuri eterice etc.), substanţe care pot influenţa negativ caracteristicile brânzei, dacă fabricarea butoaielor nu este conformă şi dacă produsul nu este învelit prealabil în materiale izolatoare sigure, înaintea introducerii în ambalajul lemnos.   Pentru brânzeturi sunt evitate butoaiele din foioase moi (plop, tei, amin) şi cele de răşinoase (molid, brad, pin), optându-se pentru butoaiele din lemn de foioase tari (fag, stejar, ulm, carpen). O bună şi prelungită depozitare oferă, pentru brânză, putinile cu o capacitate aproximativă de 50 de litri şi butoaiele mari, cu capacitate de până la 100 de litri. De exemplu, brânza de Moldova se prezintă în putini, dar şi în butoaie cu capacitatea maximă de 100 kg. Astfel ambalat, acest sortiment de brânză poate fi păstrat vreme îndelungată, la temperatura de 6 grade Celsius.   Vizând o bună stivuire (de-a lungul transportului şi în timpul depozitării), putinile de brânză sunt confecţionate din scânduri de lemn pentru butoaie şi au forma unui trunchi de con (mai largi la bază şi mai înguste la gură), în interior, cu 3-4 cm mai jos de gura putinei, fiind tăiat un şănţuleţ ca un cerc, cu adâncitură de 5 mm, în care se introduce capacul, pentru a fi bine fixat, la închidere. Într-una dintre mărgini, capacul are un mic orificiu (un triunghi echilateral, cu latura de 4-5 cm).   Dacă, în depozitare, putinile mici nu implică aşezări pretenţioase, fiind stivuite pe verticală (câte 3-4, în funcţie de înălţimea spaţiului), butoaiele mai mari trebuie rânduite într-o ordine mai complexă. Ca butoaie sunt acceptate acele recipiente de formă rotundă, fabricate din doage de lemn şi legate cu cercuri de fier.   În procesul depozitării butoaielor cu brânză, interesează îndeosebi care sunt părţile mai rezistente ale acestor recipiente; sfertul este partea cea mai rezistentă, iar burta partea cea mai puţin rezistentă. Dintre regulile generale de stivuire în depozit: a)     butoaiele se stivuiesc întotdeauna cu capacul în sus; b)    butoaiele care prezintă posibilitatea de scurgere a lichidului (putând avaria brânza din celelalte recipiente) vor fi stivuite pe rândurile inferioare; c)     sub primul rând de butoaie se aşează suporţi din lemn de brad, astfel încât lemnul butoaielor să nu se sprijine direct pe pavimentul magaziei; d)    cantul gardinei trebuie să rămână liber, fără a se freca de cantul gardinei butoiului vecin sau de pereţii spaţiului de depozitare, deoarece gardinele se pot rupe, existând posibilitatea să sară capacele de la locul lor.   Avariile provocate de scurgeri pot fi evitate în timpul depozitării (îndeosebi celei îndelungate), eliminând butoaiele cu brânză care prezintă urme de scurgeri, care sunt deteriorate sau au lipsă parţială de conţinut. Practica a demonstrat că brânza ambalată direct de producător şi vândută ca atare prezintă un risc mai mic de contaminare cu microorganisme, comparativ cu brânza ambalată sau reambalată în butoaie, înaintea vânzării către consumator.