Venit la conducerea guvernului și pus pe fapte mari, mai precis, pe crearea unei platforme care să aducă multe voturi PSD-ului și clientelei politice pe care o păstorește, premierul Marcel Ciolacu a apăsat pedala populismului, promițând românilor prețuri mai mici la unele produse alimentare.

În primă fază, s-a invocat eficacitatea măsurii oarecum similare luată în cazul laptelui. Apoi, văzând că majoritatea specialiștilor din economie, dar, mai ales, a fermierilor, procesatorilor și comercianților, au reacționat negativ, din cauza efectelor negative pe care plafonarea adaosului comercial o va avea asupra întregii agroindustrii alimentare românești, Ciolacu a plusat, insistând pe emiterea unei Ordonanțe de Urgență menită să-i îndeplinească moftul.

Pentru că, de fapt, asta e ce face Ciolacu acum, își satisface un moft electoral, concomitent cu cel de întărire a poziției de președinte al PSD. De-aia nu mai poate el de români și de bunăstarea lor. Deși vorbește despre mai binele fermierilor și al procesatorilor din România, de-aia nu mai poate el, de ei!

Gândind la un scor electoral bun, în 2024, pe toate zonele: europarlamentare, locale, parlamentare și, de ce nu, prezidențiale, Marcel Ciolacu împrăștie iluzii, precum scăderea prețurilor la alimente și diminuarea inflației.

Deși i s-au adus spre cunoștință chiar din interiorul Guvernului, el omite avertismentele: Inflația nu va scădea, pentru că ce se va pierde, ca profit, din diminuarea unor prețuri la raft, va fi mutat spre câștig în zona celorlalte alimente și, mai ales, în zona mărfurilor nealimentare. Apoi, inflația oricum începuse să scadă, dar ca urmare a manifestării libere a pieței, nu în urma unei intervenții administrative în piață, care, în fapt, e o aberație în sine.

De aici, este posibil să se întâmple ce s-a întâmplat în Ungaria și în Croația. Așa cum s-a mai scris în Meat.Milk., după măsuri similare, în Ungaria prețul alimentelor a crescut cu 63 %, în loc să scadă, iar în Croația, cu 19 %. Drept pentru care Ungaria a renunțat la măsura care s-a dovedit catastrofală pentru economie dar, mai ales, pentru populație.

Pe Marcel Ciolacu însă nu îl interesează aceste realități. Ca un copil mic, el vrea jucăria. Dar nu e deloc mic, mai precis, nu e deloc naiv. El marșează populist acuzând, când voalat, când direct, marele retail, cântând în strună suveraniștilor care urlă ca din gură de șarpe că multinaționalele sug sângele poporului, în calitatea lor de ”bampiri”. Însă, tot în mod populist, nu spune nimic despre micul comerț, tradițional, acolo unde, de fapt, sunt prețurile cu adevărat mari și acolo unde, de fapt, se întâmplă cele mai multe nenorociri.

Dar dacă prețurile, de fapt, nu vor scădea, ci vor crește, așa cum s-a întâmplat la unguri? Iată o situație: Mai în fiecare zi, pot cumpăra pulpă de porc fără os cu 18 lei, la promoție, de la hipermarket-ul pe care îl frecventez. Dacă, să spunem, acest retailer va scădea prețul cu 20 %? Kilogramul de pulpă nu va mai fi de 32 de lei, cât ar fi ”la întreg”, ci de cca 25 de lei.

În felul ăsta, retailerul s-a scos în fața viitoarelor controale. Dar, atunci, de ce să mai facă promoție, nu-i așa? Deci, nu voi mai putea cumpăra pulpa de porc cu 18 lei, ci o voi lua cu șapte lei mai mult. Ce zicea însă Ciolacu de prețuri și inflație!? Îmi vine să râd.

Dar pentru el nu contează, mai ales că cei din PSD și PNL sunt disperați din cauza a ce se întâmplă cu electoratul, sunt disperați de ascensiunea în opțiuni a celor din AUR și a grupusculelor extremiste, având uriașă nevoie de a-și asigura un număr de voturi îndestulătoare. Sunt disperați și pentru că bugetul e secătuit și, neavând alte idei, apelează la astfel de măsuri populiste, total neeconomice și total neproductive.

De fapt, Ciolacu și guvernul, în întregul lui, sunt incapabili să ia acele măsuri care să îmbunătățească mediul de afaceri din zona agroalimentară, pe de o parte, pentru a crește eficiența și profitabilitatea actorilor din lanț, iar, pe de altă parte, pentru a crește puterea de cumpărare a populației, pentru că, de fapt, aici e buba:

În România, mâncarea nu e scumpă. Media este cu 28 % mai mică, decât media europeană (Eurostat), dar românii nu au bani. Însă, același guvern care privește spre hăul din buget, refuză să diminueze povara fiscală a salariaților, refuză să diminueze taxele și impozitele cetățenilor, așadar, refuză să determine prima și cea mai rapidă cale de creștere a puterii de cumpărare a populației. Așa ceva, însă, e de neconceput pentru cei din Palatul Victoriei. Este preferat praful în ochi aruncat timp de trei luni, populației.

Ca alternativă, a existat și propunerea diminuării TVA-ului pentru produsele alimentare, dar Ciolacu a refuzat categoric. Spunea el: ”O astfel de măsură ar avea efect pe termen scurt, iar apoi s-ar reveni la o creștere alarmantă”. Serios!? Și atunci, de ce Ordonanța prețurilor e dată doar pentru trei luni? Ăsta e un termen lung? Aiurea! Praf în ochi, cum ziceam.

Dar, chiar o diminuare de TVA, dincolo de cota de acum acum, ar fi cu adevărat contra-productivă? Să îl sune pe fostul Viceprim-ministru și fost Ministru al Agriculturii, Daniel Constantin, să îi spună dacă ar fi așa sau nu.

Până una-alta, datorită măsurilor economice (nu administrative!), pe care Constantin le-a luat în vremea în care a ocupat funcțiile amintite mai sus, nu doar că prețurile s-au diminuat, nu doar că ele au stagnat pentru o perioadă lungă de timp, dar 2014 și 2015 au fost SINGURII ani de după 1989 în care România a avut excedent al balanței comerciale internaționale cu produse agroalimentare.

Ce vreți dovadă mai bună că nu acțiunile propagandistice, precum cea de acum, ci măsurile economice cu impact pozitiv în piață, sunt cele care pot duce la diminuarea unor prețuri și la micșorarea inflației? Sau, dacă domnului Ciolacu îi e târșă să-l sune pe Constantin, să îl pună pe Florin Barbu să o facă, doar a dovedit din plin că știe cum e cu agricultura, cu industria alimentară și cu retailul, de când cu risturnele.