• Țările din UE cheltuiesc două mii de miliarde de euro pe an pentru achiziții publice de lucrări, bunuri și servicii.
• Reforma din 2014 a achizițiilor publice din UE: o șansă ratată, fără efecte dovedite asupra concurenței.
• Întreprinderile își pierd interesul pentru contractele de achiziții publice, invocând o birocrație excesivă.

În ultimul deceniu, concurența pentru contractele de achiziții publice atribuite de autoritățile naționale, regionale și locale din UE a scăzut, potrivit unui nou raport al Curții de Conturi Europene.

Scade concurența

În perioada 2011-2021, tot mai puține întreprinderi au concurat pentru a furniza lucrări, bunuri și servicii organismelor publice, în timp ce, deseori, autoritățile au contactat în mod direct anumite societăți.

Reforma din 2014 nu a reușit să sporească atractivitatea procedurilor de achiziții publice, lucru care ar fi putut crește concurența și ar fi putut ajuta statele membre să obțină cel mai bun raport costuri-beneficii pentru utilizarea banilor publici. În realitate, procedurile au devenit chiar și mai îndelungate, iar lipsa transparenței rămâne o problemă.

Achizițiile publice sunt esențiale pentru piața unică a UE, deoarece stimulează creșterea economică, creează locuri de muncă și ajută organismele publice să încheie cele mai bune contracte într-un mod deschis și concurențial.

În 2014, UE și-a reformat directivele privind achizițiile publice cu scopul de a face procedurile mai simple, mai transparente și mai inovatoare, precum și mai ușoare pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri).

„În ultimii 10 ani, UE și statele sale membre nu au reușit să crească nivelul de concurență pentru contractele de achiziții publice. Suntem nevoiți acum să vorbim, din păcate, despre un deceniu pierdut”, a declarat Helga Berger, membra Curții responsabilă de audit. „Comisia ar trebui să prezinte un plan de acțiune vizând depășirea principalelor obstacole din calea concurenței și creșterea atractivității contractelor de achiziții publice pentru societăți.”

Tendințele în ceea ce privește trei indicatori-cheie în materie de concurență – achiziții cu un singur ofertant, atribuiri directe și numărul de ofertanți – au rămas la un nivel nesatisfăcător în majoritatea statelor membre și nu s-a înregistrat nicio îmbunătățire generală a concurenței.

În 2021, achizițiile cu un singur ofertant au atins un nivel maxim, 42 % din totalul contractelor fiind atribuite în cadrul unor licitații cu un singur ofertant. În plus, la nivelul UE, achizițiile cu un singur ofertant aproape s-au dublat din 2011, în timp ce numărul societăților care depun oferte aproape s-a înjumătățit, de la aproximativ șase la trei ofertanți per procedură. De asemenea, de multe ori, în vederea încheierii unui contract, autoritățile au solicitat direct uneia sau mai multor societăți să depună o ofertă, fără a lansa o procedură publică de ofertare.

Astfel de atribuiri directe sunt permise în circumstanțe foarte specifice, dar subminează concurența și ar trebui să fie excepționale. Ele au fost însă mai frecvente în aproape toate statele membre, reprezentând aproximativ 16 % din totalul procedurilor de achiziții raportate în 2021.

Deși Comisia a lansat o nouă strategie în 2017, nici ea, nici statele membre nu au depus suficiente eforturi pentru a identifica și a combate cauzele profunde ale scăderii concurenței, care, în opinia auditorilor, includ sarcina administrativă, criteriile excesiv de restrictive și specificațiile personalizate, precum și concentrarea pieței.

Atât Comisia, cât și statele membre s-au concentrat, de asemenea, mai mult pe respectarea normelor decât pe performanță și se remarcă o lipsă de conștientizare cu privire la concurență drept condiție prealabilă pentru achiziții publice cu un bun raport costuri-beneficii.

Reforma din 2014 s-a dovedit în mare măsură ineficientă în reducerea birocrației. Dimpotrivă, procedurile au devenit cu 50 % mai lungi în cursul deceniului și atât ofertanții, cât și autoritățile le considerau împovărătoare în comparație cu achizițiile din sectorul privat, care sunt mai flexibile.

Nici ponderea contractelor atribuite IMM-urilor nu a crescut, iar majoritatea contractelor au fost câștigate tot de ofertanții cu cele mai mici prețuri, ceea ce arată că rareori sunt luate în considerare aspecte mai strategice (de exemplu, aspecte de mediu, sociale sau legate de inovare).

Auditorii sunt totodată preocupați nu numai de transparența procedurilor, care constituie o garanție esențială împotriva riscului de fraudă și de corupție, ci și de volumul redus de achiziții transfrontaliere.

Ei solicită în mod specific Comisiei să clarifice obiectivele în materie de achiziții publice și să prezinte măsuri pentru depășirea principalelor obstacole din calea concurenței.

Informații de fond

Țările din UE cheltuiesc anual aproximativ două mii de miliarde de euro – circa 14 % din PIB-ul UE – pentru achiziții publice.

Practicile lor diferă: în 2021, cea mai mare pondere a atribuirilor directe a fost înregistrată în Cipru (42 %), iar cea mai scăzută în Grecia (3 %); cel mai înalt nivel al achizițiilor cu un singur ofertant (73 %) s-a înregistrat în Slovenia, în timp ce în Polonia aceste achiziții s-au menținut la un nivel ridicat de aproximativ 50 % pe parcursul perioadei de zece ani.

S-au remarcat diferențe și între sectoare: din 2011, au existat din ce în ce mai puține atribuiri directe pentru servicii financiare, în timp ce, în 2021, cel mai mare număr de atribuiri directe s-a înregistrat în sectorul energetic.

Raportul special nr. 28/2023 al Curții de Conturi Europene, intitulat „Achizițiile publice în UE – Concurență mai redusă în cazul contractelor atribuite pentru lucrări, bunuri și servicii în ultimii 10 ani până în 2021”, este disponibil pe site-ul Curții, împreună cu un tablou de bord interactiv privind achizițiile publice elaborat de Curte. Tabloul de bord prezintă o comparație utilă a tendințelor de pe anumite piețe naționale și industrii-cheie.