Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) s-a angajat într-un proces de reformă cuprinzător care vizează fundamentarea măsurilor ce vor fi transpuse în reglementări (politicipublice și legislație) referitoare la obiectivele și atribuțiile ministerului și administrației agricole. Strategia pentru dezvoltarea sectorului agroalimentar pe termen mediu și lung - orizont 2020/2030. Strategia vizează valorificarea inteligentă și durabilă a potențialului agroalimentar și dezvoltarea spațiului rural, fiind un document suport vizionar, care susține progresul agriculturii și dezvoltării rurale în România. Strategia stă la baza noii perioade de programare financiară europeană 2014-2020, ca angajament al României față de UE pentru realizarea PAC
Dată fiind importanţa Strategiei, în vederea elaborării și aprobării au fost inițiate mai multe demersuri, astfel: a)Analiza/studiul documentelor relevante: rapoartele de evaluare a implementării Programului Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2007-2013 (ex-ante, intermediare), analiza socio-economică a spaţiului rural românesc, identificarea nevoilor și analiza SWOT elaborate în vederea pregătirii PNDR 2014-2020, Cadrul național strategic pentru dezvoltarea durabilă a sectorului agroalimentar și a spațiului rural în perioada 2014-2020-2030, cadrul normativ și strategic european (regulamentele cu privire la activitățile agroalimentare și dezvoltarea spațiului rural, Strategia Europa 2020, Strategia UE pentru Regiunea Dunării (politicile de mediu și reglementările referitoare la schimbările climatice, recomandările specifice de țară, documente strategice naționale pentru următoarea perioadă de programare 2014-2020 (Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă a României-orizonturi 2013-2020-2030, Strategia națională pentru competitivitate, Strategia națională de cercetare, dezvoltare și inovare, Strategia naţională a României privind schimbările climatice etc), date statistice și rapoarte tehnice din domeniile agroalimentar, socioeconomic, mediu, sănătate, elaborate de către instituții și organizații naționale și international, etc;
(i) consolidarea terenurilor şi a fermelor şi eliminarea constrângerilor de pe piaţa terenurilor (34,4% din participanți); (ii) creșterea valorificării potenţialului agricol al ţării (22,1%) şi (iii) reducerea sărăciei rurale (16,5%).
(i) produsele cu specific regional (19,5%), (ii) îmbunătăţirea lanţului agro-alimentar – în principal prin dezvoltarea formelor asociative (asociaţii şi organizaţii de piaţă) 14,1% şi (iii) intensificarea producției, acordând o atenţie deosebită zootehniei (10,6%).
(i) acces insuficient la finanţare (44,9%), (ii) fragmentarea terenurilor (14,7%), (iii) populaţia îmbătrânită (11,5%) şi (iv) lipsa de competenţe (9,33%).
(i) lipsa oportunităţilor de angajare (30,1%), (ii) acces redus la credite pentru dezvoltarea de activităţi productive (27,8%) şi (iii) îmbătrânirea populaţiei rurale (22,8%).
(i) sprijinirea cooperării dintre fermieri (30,8%), (ii) îmbunătăţirea eficienţei administraţiei agricole (26,2%) şi (iii) modernizarea sistemului de cercetare-educație precum şi a serviciilor de consultanţă din mediul rural (23,4%).
La nivel mondial se identifică un moment de transformare, noi provocări pe termen lung ies puternic în prim-plan şi necesită o viziune şi acţiuni decisive. Populaţia globală din ce în ce mai numeroasă, creşterea presiunii asupra resurselor naturale şi încălzirea globală determină un nou cadru de lucru. În Europa, îmbătrânirea populaţiei constituie, de asemenea, o provocare suplimentară. Toate acestea vor avea implicaţii profunde asupra agriculturii şi zonelor rurale. În timp ce cererea mondială de alimente este în creştere, urbanizarea sporită, preţurile tot mai mari la input-uri, presiunea exercitată asupra resurselor de apă şi creşterea vulnerabilităţii culturilor şi animalelor la schimările climatice vor limita producţia alimentară. Se previzionează că, la nivel global, cererea de alimente va creşte cu 70% până în 2050i, ca urmare a populaţiei din ce în ce mai numeroase şi a sporirii veniturilor. Ţările în curs de dezvoltare vor contribui cel mai mult la această tendinţă, cererea lor de hrană urmând a se dubla în următorii ani. Se estimează că populaţia mondială va creşte de la 7 miliarde, cât este în prezent, la 9 miliarde până la mijlocul acestui secol, iar 95% din această creştere va avea loc în ţările cele mai puţin dezvoltate (în 50 dintre cele mai puţin dezvoltate ţări din întreaga lume)ii. Veniturile globale în creştere vor fi în cea mai mare parte asociate cu urbanizarea sporită (se aşteaptă ca 70% din populaţia lumii să locuiască în mediul urban până în 2050, faţă de 49% în prezent iii) şi cu o creştere economică rapidă, în unele dintre cele mai populate ţări (de exemplu, Brazilia, China, India şi Rusia). Pentru sectorul agroalimentar, aceste aspecte constituie atât o oportunitate, cât şi oprovocare. Perspectivele de creştere a pieţei agro-alimentare constituie un avantaj semnificativ pentru fermierii din întreaga lume. Cu toate acestea, se preconizează că infrastructurile de piaţă imperfecte şi vulnerabilităţile socio-economice din zonele cele mai dens populate ale lumii vor spori insecuritatea alimentară. În plus, sistemele agricole mondiale se vor confrunta din ce în ce mai mult cu efectele negative ale schimbărilor climatice (schimbarea modelelor de precipitaţii, fenomenele meteorologice extreme, penuria de apă) precum și cu volatilitatea preţurilor. Pe de altă parte, creşterea productivităţii agricole poate fi obţinută prin investiţii, cercetare și inovare, bune practici agricole şi politici publice adecvate. Documentul poate fi consultat integral la adresa: http://www.madr.ro/ro/proiecte-de-acte-normative/1291-proiect-1-25-06-2014.html