În 2024–2025, exporturile de carne ale României rămân limitate nu din lipsă de cerere externă, ci din incapacitatea structurală de a livra volume constante, standardizate și predictibile. Piața există, însă baza de producție nu susține un flux exportabil stabil.

Mecanismul este industrial. Exportul de carne presupune contracte pe termen mediu, continuitate a aprovizionării și costuri unitare controlabile. În România, aceste condiții sunt îndeplinite aproape exclusiv în sectorul avicol. În schimb, la porc și vită, procesatorii depind fie de o bază internă volatilă, fie de materie primă importată, ceea ce mută riscul de preț și de livrare în interiorul contractului de export.

Datele publicate de Eurostat arată că, în 2024, exporturile românești de carne sunt concentrate majoritar pe carnea de pasăre, în timp ce carnea de porc și vită au ponderi marginale în comerțul intracomunitar. România continuă să fie importator net pe segmentele unde nu controlează producția primară. Conform FAO, competitivitatea la export este direct corelată cu gradul de integrare al lanțului și cu stabilitatea materiei prime, nu cu nivelul tehnologic izolat al procesării.

În termeni economici, exportul nu poate funcționa ca supapă pentru surplus, ci ca extensie a unui lanț deja stabil. Fără refacerea bazei zootehnice interne și fără integrare reală între fermă și procesare, exporturile de carne ale României rămân oportunități punctuale, nu strategie industrială.

(Foto: Freepik)