In exploatatia zootehnica, protectia interna impotriva afectiunilor multiple (infectii, traume, boli specifice curente) consta in masurile luate deindata pentru a evita si limita raspandirea sau – dupa caz – tratarea grupurilor de animale sau indivizilor afectati. Medicul veterinar, angajat sau liber profesionist de libera practica contractual, este pionul autorizat si responsabil de imediata interventie, iar statutul sau impune folosirea (uneori, eliberarea) medicamentelor necesare preventiei sau tratamentului.

Fireste, lucrurile stau cu totul diferit in fermele familiale, in cele mijlocii sau in exploatatiile intensive, ultimele impunandu-si permanenta disponibilitate a unui medic veterinar. Pentru toate fermele insa, Ministerul Agriculturii si ANSVSA monitorizeaza introducerea in practica medicala veterinara a medicamentelor, produselor biologice, dezinfectantelor, insecticidelor si raticidelor, depistarea, prevenirea, tratarea eficienta si combaterea bolilor la animale. Veterinarul si medicamentele, sub sabia deontologica Cand vine vorba despre existenta/detinerea/depozitarea medicamentelor, in ferma nu se fac concesii, iar superficialitatea si asumarea neautorizata a folosirii acestora devin gesturi non-terapeutice. Medicul veterinar angajat de exploatatie sau cel de libera practica, cu care ferma are incheiat(a) contract/conventie, este totodata specialistul autorizat al unitatii farmaceutice veterinare. Lui ii revine responsabilitatea utilizarii produselor de uz veterinar care fac obiectul activitatii medicale, iar – pentru indeplinirea conforma a indatoririlor profesionale – medicul veterinar este obligat sa-si insuseasca si sa respecte Codul de deontologie medicala veterinara. Fiind un specialist cu optiuni decizionale, medicul veterinar nu se limiteaza doar la stabilirea mijloacelor si schemelor de tratament. Trebuie sa oranduiasca, fara rezerve, care dintre medicamente pot fi stocate in sursele proprii si care pot astepta procurarea din farmacii sau puncte farmaceutice. Totul, vizand unicul scop al prevenirii riscurilor medicamentoase la animale si securitatea ulterioara a consumatorului. Calitatea si valabilitatea produselor de uz veterinar poate fi oricand confirmata prin evidenta documentelor gestionate tot de veterinarul angajat sau liber profesionist atestat. Ambalajele originale, care au servit depozitarii primare farmaceutice si achizitionarii, vor fi utilizate si ulterior depozitarii medicamentelor, de catre medicul veterinar, in propriile spatii autorizate. Reteaua unitatilor medicale veterinare specializate poate comercializa, catre medicii fermelor, inclusiv produse dietetice, igieno-cosmetice pentru animale, plante medicinale si alte preparate compatibile, care pot fi depozitate in spatiul dedicat farmaceuticelor, din cadrul exploatatiei sau al cabinetului. Codul deontologic nu deschide portite, interzicand (inclusiv, sub motivatia inregistrarii prealabile) detinerea, utilizarea si evidenta produselor toxice si a stupefiantelor folosite in practica medicala veterinara, numai de catre medicii specialisti ai acestei bresle. De altfel, inspectorii cu atributii in controlul de stat al produselor de uz veterinar dirijeaza strict traseele produselor din acest grup, urmarind – in acelasi timp – detinerea, manipularea sau utilizarea tulpinilor microbiene (tulpini bacteriene, virale, de referinta, linii celulare etc.). Medicul – farmacistDatorita specificului activitatii, medicul veterinar este nevoit sa preia si activitatea de farmacist veterinar, fiind deseori pus in situatia de a-si prepara o serie de forme medicamentoase, utilizate mai apoi in terapia animalelor bolnave. In cazul exploatatiilor mari, cu un punct farmaceutic dedicat (deschis si altor solicitanti) se impune autorizarea acestui spatiu medical veterinar. Este operatia in baza careia este emis documentul prin care se permite detinerea si eliberarea, precum si uzul de catre medici a componentelor farmaceutice. In acceptiunea Uniunii Europene in domeniu, unitatile farmaceutice veterinare se impart in mai multe categorii, dar stocul de medicamente al veterinarului responsabil de o zoo-exploatatie poate fi aprovizionat de orice farmacie veterinara, autorizata de autoritatea competenta. Conform legislatiei, sub propria parafa, medicii veterinari isi pot aproviziona stocul farmaceutic si de la farmaciile spitalelor, clinicile veterinare sau de la punctele farmaceutice veterinare locale. Etapele de preventie, tratamentele sau operatiunile DDD, executate la intervale de timp stabilite sau impuse de necesitati, trebuie sa asigure medicului veterinar si personalului pe care acesta il coordoneaza necesarul de produse farmaceutice, in cel mai scurt timp. Amplasarea spatiilor alocate stocarii elementelor farmaceutice si DDD trebuie detasate totusi de accesul personalului neautorizat sau de contactul cu animalele fermei. Nu de putine ori, motive de ordin sanitar impun impartirea in grupuri a animalelor. Spatiul de depozitare al stocului farmaceutic (fix si bine delimitat) trebuie sa fie, in aceste situatii, la indemana medicului veterinar, dar fara sa existe pericolul contactului cu animalele, personalul sau spatiile protejate. La fel de strict este gestionat stocul punctului farmaceutic, cand se impune/stabileste implementarea unui program de modernizare a fermei, de lupta impotriva unui atac infectios, de dezinfectie, dezinsectie sau deratizare. Nu poate fi neglijata posibilitatea de interventie imediata, prin intermediul substantelor existente la indemana medicului veterinar, in cazul unui atac al insectelor sau raticidelor, factori de raspandire a zoonozelor, a bolilor, in general. Acestea din urma actioneaza ca purtatori pasivi, transferand bolile catre animalele fermei, iar metodele chimice de combatere trebuie sa poata fi aplicate calculat si rapid, bolile fiind deseori transmise prin furaje sau (in cazul rozatoarelor) prin excrementele depuse in locul de furajare. Amplasamentul punctului farmaceutic, stabilit de catre administratorul exploatatiei impreuna cu medicul veterinar, este amenajat incat accesarea spatiului pentru autoeliberari sau preparate spontane sa nu fie resimtita de animale care isi vor continua, fara intrerupere, ciclurile cotidiene. Totodata, punctul farmaceutic (dotat, de preferinta, cu antreu aseptic) va fi indepartat de locurile frecventate de lucratori, de depozitele furajere sau de magaziile tehnice.