Om de afaceri in primul rand, dar si implicat in politica pentru o scurta perioada, Ioan Balan ramane un personaj fascinant si controversat, o personalitate a judetului Covasna. Dupa vanzarea Covalact, societatea a atins un nivel ridicat pe tara, fiind deja un brand recunoscut. La originile acestui brand au stat insa multa munca, dedicare si o privatizare despre care Ioan Balan vorbeste acum cu detasare si impacare intr-un interviu acordat publicatiei locale Covasna Media si citat de Recolta.eu.

Dincolo de aceasta mare realizare (vanzarea Covalact), raman insa aspectele legate de comunitate, politica si actuala stare a lucrurilor – chiar daca nu se mai implica direct, Ioan Balan are convingerile sale ferme si, in cadrul acestui interviu, a facut o radiografie personala a actualei stari de fapt. – Domnule Balan, sa facem o rememorare a vremurilor trecute, a inceputurilor si parcursului dvs. spre ceea ce a insemnat brandul Covalact. – Da… Covalact a fost si va ramane dragostea mea – sigur, pastrand proportiile vizavi de celelalte feluri de iubire. Am crescut cu industria laptelui si am pus totul in aceasta munca. Inceputurile au fost oricum mai usoare decat cele de acum ale tinerilor absolventi – acesta e un lucru pe care cine nu-l recunoaste sau cine-l neaga o face din necunoastere si eventual dintr-o proasta intelegere a lucrurilor. Pe vremuri, cand terminai scoala stiai ca ai un loc unde te duci sa muncesti si chiar sa bati cu pumnul in masa – erau repartitiile. Eu am nimerit in Covasna, la Industria laptelui – sigur, pe vremea aia, industria laptelui era ceva asa… nedefinit: fabrica din Baraolt singura, la Targu-Secuiesc se bateau primele esaloane si apoi la Sfantu-Gheorghe era la blocul ADAS o casa ce a fost apoi daramata – acolo, in niste baraci era conducerea, se mai aducea si lapte… Unde e acum sediul PNL, in beci, se facea branza de burduf – foarte interesant cum a evoluat locatia. Eu mi-am inceput ucenicia la Baraolt, ca tehnolog in stagiatura – se muncea, mai era si distractie… In 1973 am mai ajuns si pe la UTC – cu propaganda, cu tineretul muncitor, am invatat si de acolo o multime de lucruri bune pentru formare, asa, a unui profil mai larg. Sigur, nu am facut lucruri care sa-mi placa neaparat, am ajuns mai mult impins de la spate, dar n-am visat la promovari de natura politica. Adevarul e ca la momentul la care mi s-au propus astfel de lucruri, eram in dificultati cu conducerea Covalactului – ma sicana directorul, eu eram mai rebel si aveam de gand sa plec in alta parte, la Brasov. Am stat totusi trei ani la UTC, ultima crestere a fost ca secretar cu propaganda si cand am cunoscut foarte multa lume – care intre timp a evoluat in conducerea judetului, eu m-am oprit, n-am mai vrut. Dar ceva tot am invatat, atunci am cunoscut multi oameni din cultura, invatamant, dar si din clasa muncitoare… – Ce-a urmat apoi? – Mi s-a cerut sa ma decid: inapoi la Covalact sau mai sus in partid. Și am ales sa ma intorc la Covalact si am fost numit director – si atunci se numea, asta-i adevarul… de fapt nu s-au schimbat multe lucruri, vedeti, numai ca se schimba aura unora – unii se numesc democrati, ceilalti se numeau dictatori. Dar baza e aceeasi – impunerea. Mie nu as zice ca mi s-a impus, ci mi s-a dat varianta – asa sau asa. Am optat pentru treaba cu laptele, mi-au zis ca nu-s prea bine pregatit, ca mai trebuie sa invat, nu doar sa fac branza, sana si iaurt. Asa am mers la Școala pentru pregatirea cadrelor de conducere din economie si agricultura, la postuniversitara la Bucuresti, in cadrul Școlii Ștefan Gheorghiu. Trebuie sa spun ca era o scoala extraordinara… sunt azi prejudecati legate de aceasta scoala, dar eu am cunoscut acolo oameni valorosi, care au demonstrat in timp si acum in democratie ce sunt in stare sa faca. Am revenit in 1978 si am continuat ca inginer-sef pana in 1981. M-au numit director apoi si tot director am ramas, pana mi-am incheiat cariera, in 2008. – Intre timp, a venit Revolutia… – Da, a venit Revolutia si… ca la Revolutie Sus-jos, contestatii, nu-i cu noi, e impotriva noastra, e comunist… din astea. S-au vehiculat tot felul de prostii, au venit de vreo trei ori sa ma dea jos… Eu puteam sa plec, dar nu sa ma dea jos unii sau altii. Daca plecam, eu tot ceea ce stiam faceam, luandu-mi oamenii cei mai buni. Am avut pe atunci si sustinatori dar si contestatari, dar oameni multumiti suta la suta de un conducator nu exista, pentru ca nu poti sa fii si sa cazi in gratia tuturor daca ai principii si reguli care ceri sa fie respectate. Sigur, mai dai si rateuri, te mai pacalesti, dar asta e. – Vorbiti-ne despre privatizarea Covalact, despre reteta aplicata in acest caz. – Am demarat privatizarea in 1994 si am realizat-o, spre bucuria noastra, foarte repede desi greu, comparativ cu altii. A fost o privatizare benefica pentru toti cei care au lucrat acolo, era singura treaba prin care puteam mentine ceea ce se facuse pana atunci. Am facut totul cu buna-credinta, nu a fost o chestie de a face privatizare ca sa devalizam. Din contra, multi imi ziceau sa nu mai investesc, sa vand direct. Asa s-a facut ca in jumatate de an am fost gata cu privatizarea, avand si contracte incheiate… Nu a fost o reteta neaparat, ci buna-credinta; altii au dat gres din cauza intereselor, in general cei care au facut privatizarea pe imprumuturi bancare. Noi nu am lucrat cu credite, aici am fost presat, ca se dadeau credite pe atunci. Dar orice credit trebuie rambursat, iar eu am fost impotriva acestor metode, am avut si colaboratori foarte buni. Și am venit toti cu bani pentru avans, fiecare cu cat a putut. Au fost drumuri nenumarate la Bucuresti, au aparut si contestatorii care ne puneau frana, ca am subevaluat, ca eu trag sforile… tot felul de porcarii. Au trecut si astea si am facut echipa buna cu toti cei din jur – sefi, directori economici, toti. Noi am gandit o privatizare alaturi de producatorii de lapte, de pensionari. N-a fost simplu, dar am reusit, a fost o chestiune de viziune, ca multi vedeau doar castigul. Pana la urma ne-am privatizat, am avut de toate, am dat dividente pana-n 2000, an de an – practic toata lumea si-a scos banii pe care i-a investit si cu ocazia asta a inceput apoi si circul mai mare cu contestatarii din interior – ca de ce-a luat Balan mai mult. Pai Balan a luat mai mult pentru ca a pus mai mult – m-am imprumutat peste tot, la prieteni, la diversi, pentru ca oamenii aveau incredere in mine. Dar am avut imprumuturi mari, ultimele le-am achitat prin 2003-2004, cum m-am inteles cu oamenii. Intre timp, Covalactul a tot crescut si s-a clasat mereu printre primele din tara. – Și totusi ati renuntat… – Cand am vazut ce bine sprijina Statul roman capitalul romanesc, mi-am zis ca e momentul sa fac pasul spre vanarea actiunilor, Covalactul fiind atunci pe varf. Sigur, din 1998 aveam deja parteneriate straine, mereu am evoluat, nu am stat. Ne-au curtat multi, iar in final am mers pe ideea ca vand, desi am avut momente in care am crezut ca o pot duce. In 2007 m-am hotarat asupra celor de la Sigma Blazer. Adevarul e ca firma Covalact a fost o fata frumoasa si cu picioarele pe pamant, nu doar coafata bine. O companie foarte cunoscuta pe piata, desi nu la nivel national; acum e o mare implinire ca a devenit nationala – sigur, e si un sistem mai avantajos prin supermarketuri, nu se mai lucreaza ca la inceput. E un lucru bun ce se intampla acum cu Covalact, se fac investitii in continuare, se diversifica si se intareste baza de productie prin tehnologii, echipamente si o preocupare deosebita pentru materia prima – relatii bune cu producatorii. Toate astea au facut Covalactul sa fie o societate viabila si cu perspective. Eu zic ca am facut o treaba buna. Sigur, managementul actual si politica patronatului sunt altele, fiind fond de investitii e limpede ceea ce va urma – in ceva timp se va face exitul, se va gasi un cumparator care va stabili politica pe termen lung. Oricum, Covalactul e brand, nu are frunzulita dar are munti. Nu mai e Covalactul care era, s-a marit, este practic un grup puternic, care valorifica foarte bine resursa de materie prima din aceste judete – Covasna, Harghita, Brasov, Mures.