Absolvent al Institutului de Chimie Alimentara din Galati si a numeroase stagii de pregatire post-universitare efectuate la cele mai prestigioase institutii de invatamant din lume, Doctor in ªtiinte in domeniul Industriei Alimentare, National Quality Assurance and Food Manager - Friesland Campina Romania, domnul George Grecu este unul dintre specialistii de prima mana din Industria de lactate a Romaniei. Pentru a radiografia aceasta industrie, cu scopul de a identifica atat punctele sensibile, cat si posibilele solutii, ne-am adresat Domniei Sale care ne-a raspuns la intrebari in calitate de Prim-Vicepresedinte al APRIL.

Piata va decide cine va trai si cine va muri

Fabrica de Lapte: In calitate de PrimVicepresedinte APRIL, cum estimati starea Industriei lactatelor din Romania?George Grecu: Industria lactatelor din Romania s-a dezvoltat foarte mult, dispunand de o tehnologie de nivel ridicat; desigur, vorbim de fabricile mari sau medii si nu de cele mici sau de nisa, unele dintre ele fiind la marginea legalitatii. In acest moment, avem capacitati suficiente sa procesam tot laptele alocat prin cota EU. Singura problema ramane absorbtia produselor fabricate de catre consumatorul roman sau, de ce nu, extern. Din pacate, de 22 de ani, traversam o perioada de continua tranzitie, in care ajutorul statului a fost minim. Fiecare s-a dezvoltat prin puteri si resurse proprii, dupa studii proprii de piata si oportunitatile gasite. Apoi, piata si consumatorul dicteaza productia, pretul si gama sortimentala fabricata. Se lucreaza pe stoc, pentru a nu risipi laptele colectat, cu ajustarea corespunzatoare a rezultatelor financiare, adica, profit din ce in ce mai mic. Ca urmare, nu vad un viitor prea colorat. Vom asista la falimente, restructurari sau noi achizitii si concentrari, iar piata va decide cine va trai si cine va muri. FDL: Care sunt elementele principale care afecteaza negativ sectorul de procesare a laptelui? Cum apreciati fiscalitatea, nivelul pietei negre, de TVA, mediul de afaceri si relatia cu autoritatile?GG: Piata din Romania este intr-o continua schimbare. Nu se pot face strategii pe termen lung si de multe ori, un trimestru este o prognoza prea indrazneata. Iti propui sa vinzi mai mult inainte de Craciun si Pasti, cu speranta ca populatia va cumpara cu ocazia sarbatorilor, dar te inseli si ramai cu produsele pe stoc sau in magazine. Uitati-va la cosul de cumparaturi cand mergeti in supermarket sau in pietele obisnuite Pe langa acestea, mai sunt elementele de necontrolat procesatorului de lapte si care apartin statului roman: fiscalitatea excesiva, TVA foarte mare la alimente, dupa principiul ca alimentele se consuma oricum, deci este sursa de bani cea mai usor de obtinut la bugetul fara fund si control al statului. Apoi, piata neagra este o poveste veche, cunoscuta de toata lumea: autoritati, procesatori, consumatori. Cu exceptia procesatorilor corecti, deranjati de concurenta neloiala, toata lumea accepta acest fenomen din diferite motive: preturi mici, indiferent de calitatea oferita, coruptia autoritatilor care ar trebui sa controleze, creandu-se un lant care multumeste pe toata lumea din zona de procesare nefiscalizata. In acest timp, procesatorii fiscalizati platesc la greu taxe si impozite care ulterior se vor regasi in pretul de cost corect, la o calitate corespunzatoare. Dar, oare, ce va cumpara consumatorul final? Referindu-ma la relatia cu autoritatile, ea este legata de algoritmul noi lucram corect, iar ei ne verifica, mereu, tot pe noi, si, daca pot, ne si amendeaza ca sa aiba activitate si sa aduca bani suplimentari la buget As dori sa vad autoritatea aproape de procesator sa il ajute, sa il indrume si nu sa il vaneze pentru greseli minore. Cat priveste mediul de afaceri, el este cum poate sa si-l faca fiecare. APRIL incearca o apropiere a membrilor, ale caror interese sunt comune. De reusit, mai si reuseste Pretul materiei prime e dat de piataFDL: Cum vedeti raportul dintre fermierii furnizori de lapte-materie prima si procesatori?GG: Pretul materiei prime este dictat de piata. Chiar daca fermierul doreste pe litrul de lapte o anumita suma de bani, aceasta se va putea realiza daca si procesatorul reuseste sa isi vanda produsele fabricate la pretul dorit de fermier. Trebuie ca toata lumea sa castige. Parerea mea este ca putem trai sau muri impreuna, si procesator, si fermier. Mai trebuie avut in vedere concurenta neloiala la produse finite si lapte-materie prima, venite din tarile UE. Daca nu avem grija, daca procesatorii si fermierii nu se implica in a discuta cu autoritatile despre acest fenomen, riscam ca in cativa ani sa fim doar consumatori de produse lactate si nu si producatori, intr-o tara care a ramas tot preponderent agricola. FDL: Ce impact va avea supra procesatorilor trecerea 100% la conformitatea laptelui? Dar avem cu adevarat lapte conform?GG: Pe hartie, laptele este conform. In realitate, mai sunt multe de facut ca sa se obtina conformitatea. Datele autoritatilor arata 80% conformare. Nu le comentez. Trecerea perioadei de autorizare a laptelui conform trebuie sa duca la mobilizari pe toate planurile: autoritati, procesatori, fermieri. In caz contrar, vom avea lapte EU conform doar pe hartie. Fiecare va procesa si va elabora documente care sa sune frumos in conformitate cu ce se cere si se doreste. Fara implicarea statului care sa ajute fermierul, mare sau mic, nu se va realiza o conformare 100% reala. Acea prima de calitate oferita candva a avut rolul ei pozitiv. A lasa doar procesatorul sa curete piata este un proces greu, riscant si dureros de ambele parti. Lactatele romanesti sunt mai bune decat cele din VestFDL: Care sunt perspectivele industriei autohtone de lactate, din perspectiva renuntarii la sistemul de cote, in 2015?GG: Renuntarea la cote poate produce mutatii majore sau minore dupa cum se va pregati industria de profil. Poate fi, in functie de evolutia crizelor prezente si viitoare, benefica, sau va distruge tot ce s-a creat pana acum. Sa nu uitam ca tarile din EU au supraproductie, au costuri mai echilibrate ca la noi si pot oricand veni sa ne furnizeze lapte sau produse lactate la preturi de dumping o perioada oarecare, pana ne distrug complet, urmand ca apoi sa isi impuna preturile si strategiile de piata. De mancat va trebui sa mancam si vom plati pretul propus, la propriu si la figurat. Iar laptele este un aliment esential unei nutritii sanatoase si va trebui sa il cumparam, poate, in orice conditii de pret. FDL: Au companiile romanesti posibilitatea de a iesi consistent la export, cu produse romanesti?GG: Consider ca produsele romanesti au un standard de calitate ridicat, sunt realizate in conditii mai corecte de procesare, fara aditivii si alti adjuvanti folositi in UE, pentru a le prelungi termenul de valabilitate catre infinit Gustul, aroma si alti parametri senzoriali sunt mai ridicati ca la produsele din EU sau alte tari, deoarece materia prima are gustul si aroma pasunilor romanesti. Singura retinere la export este pretul de vanzare care nu acopera integral costul de productie, iar de subventii sau ajutoare la produsele exportate nu se poate vorbi. Sunt vise frumoase. Ca sa nu mai vorbim ca pentru export trebuie sa iti creezi stocuri pentru a furniza tot anul, iar stocarea costa multi bani. Fara un ajutor din partea statului nu se poate vorbi de export in acest moment. Acesta poate fi chiar limitat la produse cu valoare adaugata mare, pentru care partenerul extern este dispus sa plateasca pretul propus care sa acopere toate costurile. Da, am putea exporta branzeturi din lapte de oaie, bivolita si capra asa cum am facut in trecut cu mult succes, cu telemeaua si cascavalul. Pe termen lung, private label e o amenintareFDL: Care sunt raporturile cu retailul? Este o solutie eficienta productia pe private label?GG: Relatia cu retailul scartaie in fiecare an cand au loc negocierile. Atat timp cat KA nu va intelege ca este o afacere cu doi castigatori, producator si vanzator, producatorul roman va fi obligat sa accepte aceasta stare de lucruri pana in momentul in care va muri. A mari in fiecare an comisioanele cu 1-5%, va face ca in cativa ani sa nu mai fie niciun producator capabil sa furnizeze produse catre KA. Chiar daca cel care suporta pretul este consumatorul de la raft, se va ajunge la un moment in care acesta nu va mai cumpara, deoarece nu mai are banii necesari. Cat despre marca privata, a apela la ea, pe termen lung, va insemna disparitia brandurilor consacrate, dar si moartea producatorilor care vor fi nevoiti sa furnizeze la preturile impuse de KA, cu contracte ferme pentru un an de zile, fara posibilitate de negocieri, indiferent de evolutiile din lumea reala: materii prime, salarii, utilitati, combustibili, materiale etc. Vad in brandul privat o amenintare, pe termen lung, la brandurile romanesti si pentru producatorii romani. A se vedea exemplele din Germania, in care producatori mari au pierdut zeci de milioane de euro in relatia cu KA, pe brandurile private. FDL: Care este stadiul organizarii OIPA?GG: OIPA este un vis frumos la care nu toti cei doriti a fi implicati doresc sa adere. Ma refer in special la fermierii care doresc garantii de pret si de piata de desfacere garantata intr-o perioada in care volatilitatea economica este maxima. Sper sa se convinga ca interesul este comun si sa accepte mana intinsa de procesatori. Sper ca ministerul de resort sa dea o mana de ajutor si sa incerce sa fie echilibrat in relatia cu ambii parteneri; plus un ajutor financiar, deoarece, pana acum, suportul a fost asigurat de procesatori, iar sacul s-a cam golit. FDL: Va multumim George Grecu: Trebuie stiut ca pretul la raft se compune din: Pret producator (pret fabrica+transport+profit producator)+TVA (24%)+conditii comerciale supermarket (min 20%) + adaos comercial supermarket (25-50%). De observat ca adaosurile, dupa ce produsul a plecat din fabrica, sunt de 100%. Deci, pretul se dubleaza. Daca producatorul livreaza 1 kg de cascaval, cu 14 lei, pe raft va costa minimum 28 lei/kg. Uneori si mai mult