Performanta in fermele avicole, indiferent de dimensiunea acestora, este reprezentata de echilibrul sanatatii pasarilor, de ritmul rapid al cresterii puilor, de o mortalitate redusa si de echilibrul consumului de furaje pe unitatea de produs. Monitorizarea sanatatii intra in atributiile medicilor veterinari angajati sau arondati de catre laboratoarele autorizate. Legislatia actuala privind supravegherea starii de sanatate si masurile de biosecuritate trebuie aplicate strict, tuturor fermelor crescatoare de pasari in sistem industrial. Mari sau mici, complexele avicole au obligatia respectarii conditiilor de autorizare sanitara si sanitar- veterinara. Fara exceptie, trebuie sa urmeze aceleasi reguli de confort oferit pasarilor, precum si de protectie a mediului ambiental. Totodata, dotatarile si amplasamentul urmeaza obligatoriu standarde identice.

Amenajarea preliminara Construite in corcondanta cu legislatia romana si europeana, fermele avicole conforme au o infrastructura din beton si caramida sau din panouri prefabricate de tip sandwich. Aleile, betonate pana la intrarea in fiecare hala, asigura posibilitatea dezinfectiei permanente. Halele sunt etanseizate complet, doar cu fante pentru admisia aerului. Fantele au rolul de a bloca accesul rozatoarelor sau a pasarilor salbatice. Gardul, negresit ridicat in jurul fermei, delimiteaza zona interzisa reprezentata de interiorul imprejmuit. La intrarea in ferma se instaleaza pompe de dezinfectie, dezinfectoare pentru rotile auto, covoare de dezinfectie, tavite pentru dezinfectarea picioarelor lucratorilor. Filtrele sanitar-veterinare sunt spatii pentru schimbarea obligatorie a hainelor, compuse din camere separate pentru depozitarea hainelor de strada, echipamentelor de ferma invecinate salii de dusuri. Amenajari se fac direct in hala doar la fermele mici (cu una sau doua hale). In hala de pasari este posibila dezinfectia mainilor si incaltamintei. Avantajul fermelor mici vine din posibilitatea mentinerii unui grad microbian redus, comparativ exploatatiile avicolele cu multe hale. Igiena (de)popularii fermelor O prima conditie a popularii fermei este densitatea pasarilor. Aceasta trebuie controlata si bine delimitata ajungandu-se, prin exagerari ale popularii, la lipsa uniformitatii, o incidenta mare a imbolnavirii, reducerea ratei de crestere (indeosebi inaintea abatorizarii), cresterea mortalitatii, deprecierea calitatii carnii (textura, culoare, gust, miros, aroma), acoperire slaba cu penaj. La inceputul unei etape de crestere, din spatiul care asteapta popularea (lasat liber de pasarile trimise spre abatorizare) se inlatura asternutul de pe sol, hala se spala, se decontamineaza, se dezinfecteaza si se deparaziteaza, simultan cu aleile de acces. Imediat dupa evacuarea puilor din hala, asternutul se pre-inmoaie cu solutie dezinfectanta. Ulterior, echipamentul tehnologic se demonteaza si se scoate din hala sau (in functie de specific) se ridica la o anumita inaltime fata de sol, pentru a permite inlaturarea prafului si panzelor de paianjen. Asternutul de pe beton se transporta, dupa scoaterea din hala, la o distanta de cel putin 1,5 km fata de ferma. Intre seriile de pui trebuie sa existe o perioada de vid sanitar de minim 14 zile, pana la (cel mai efficient, dealtfel) 21 de zile. Hala se varuiesete inaintea dezinfectiei urmand operatiunea cu o fumigatie energica produsa la temperatura de 21 de grade Celsius. Dupa fumigatie, hala se ermetizeaza 24 de ore, timp in care se dezinfecteaza caile de acces. Rezultatul dezinfectiei generale se verifica inaintea introducerii unei noi serii de pui, prin transmiterea de probe catre laboratoare, pentru stabilirea numarului total de germeni (NTG) existenti. Depasirea limitelor NTG impune repetarea dezinfectiei intregului spatiu. Conform legislatiei, suprvegherea permanenta a sanatatii pasarilor este obligatorie dupa popularea fermei, procentul mortalitatii fiind urmarit prin trimiterea de probe catre laboratoarele autorizate, in vederea diagnosticarii posibilei existente a bolilor transmisibile. Suspiciunile privind starea generala de sanatate a pasarilor restrictioneaza trimiterea catre laborator. Dotari conforme veterinar Asternutul poate fi compus din paie tocate, talas, deseuri de hirtie, coji de seminte de floarea soarelui, pleava si coji de cereale, nisip. Asternutul format din talas si paie tocate are contaminare scazuta, absorbtie buna, biodegradare acceptabila. Poate apare insa fermentarea sau contaminarea cu substante chimice din productia cerealiera sau cu micotoxine. Nu se vor folosi deseuri din hartie velina, nefiind bune absorbante. Este un asternut ce produce praf, iar pasarile au tendinta sa-l consume. Echipamentul tehnologic este introdus in hala dezinfectat, in stare de functionare, dupa instalarea asternutului. Se executa o noua fumigatie, in conditiile celei anterioare. Se recomanda efectuarea acestor lucrari in prima saptamana de vid sanitar, pentru a se asigura ulterior odihna halei, in vederea ruperii lantului microbian. Temperatura halei are cel mai bun indicator al nivelului: comportamentul pasarilor. Puii se distribuie uniform si au un murmur specific, atunci cand temperatura este conortabila. Altfel (la temperaturi extreme), se inghesuie si piuie ascutit. Umiditatea relativa a aerului trebuie sa fie de 65-70%, in primele 10 zile de viata a puilor. Dupa aceasta perioada, valorile ce previn deshidratarea mucoasei respiratorii, riscurile aparitiei bolilor cardiace si pulmonare trebuie sa indice valori de 55-70%. Ventilatia corespunzatoare imbunatateste calitatea aerului din hala, uniformizand umiditatea relativa si temperatura aerului. Mijloacele de ventilare sunt suplimentate in conditiile acumularii de gaze toxice, peste limitele admise. Viteza curentilor de aer nu afecteaza sanatatea puilor, insa deficientele tehnologice sau de constructie schimba microclimatul, indeosebi in perioada temperaturilor exterioare extreme. Varsta puilor impune cresterea/reducerea curentilor de aer. Lumina trebuie sa se afle sub un permanent control, un regim de lumina adecvat garantand, impreuna cu ceilalti factori de influenta, rezultate pozitive. Programul de lumina de 23-34 de ore lumina/zi este, de obicei, folosit la puii de carne. Programul cu mai putin de 23 ore/zi este productiv, insa numai aplicand metoda fractionarii luminii, cea a cresterii foto-perioadei sau a reducerii foto-perioadei. Relatia fermierilor cu mediul exterior Pentru a evita contaminarea pasarilor, prin afectatarea mediului intern, de catre persoanele introduse in hala, sunt stabilite reguli stricte privind miscarile personalului, vizitatorilor, utilajelor si altor materiale sosite din mediul extern. Angajatii fermelor si abatoarelor, care intra in contact direct cu pasarile nu au voie sa creasca pasari in propria ograda, fiindu-le totodata interzis sa aiba alt serviciu in domeniul avicol. Dupa concediu, carantina de 72 de ore este impusa personalului din ferme, contactul cu pasarile fiind interzis in aceste trei zile. Lucratorilor administrativi (electricieni, mecanici, fochisti, soferi) urmeaza programul de spalare si dezinfectie al personalului care intra in contact cu pasarile: dus, schimbarea hainelor, dezinfectarea echipamentului. Deplasarea angajatilor este programata astfel incat riscul contaminarilor incrucisate sa fie eliminat total. Introducerea materialelor din mediul extern: - materialele care intra in contact cu pasarile vor fi exclusiv noi, nefiind permisa refolosirea. Dezinfectarea urmeaza a fi efectuata obligatoriu, indiferent de sursa de achizitie a materialelor; - materialele ce nu contacteaza pasarile vor fi dezinfectate la intrarea in ferma, chiar daca prezinta risc redus de contaminare; - mijloacele de transport a dejectiilor din ferma, spre exterior, trebuie arondate unei singure platforme, de-a lungul unui ciclu de productie. Spalarea si dezinfectarea vehiculelor este obligatorie la fiecare patrundere in ferma, fiind interzisa folosirea unui mijloc de transport al dejectiilor pentru mai multe exploatatii avicole; - ingredientele furajere cu risc sunt monitorizate si consemnate in registre specifice (pentru fiecare furnizor), inscrise ulterior in baze de date privind controlul calitatii. Ingredientele furajere prezinta, nominal, propriul risc de contaminare; - pasarile salbatice si rozatoarele vor fi inlaturate de pe suprafata complexului si din aproprierea acestuia. Sunt urmarite posibilele spatii de cuibarit si materialele ce pot servi adapostirii animalelor parazite; - zona de primire a ingredientelor trebuie sa fie curata si ordonata, gurile de descarcare lipsite de urme ale receptiei anterioare; - furajele sunt exclusiv granulate sau tratate antimicrobian (pentru puii de carne). Celelalte categorii de pasari primesc furaje doar tratate antimicrobian. Evacuarea gunoiului de grajd si a deseurilor Gunoiul de grajd (dejectiile din ferma) sunt dezinfectate si depozitate pe platforme construite special, imprejmuite corect, deoarece sunt folosite dupa o perioada de stationare mai lunga. Dejectiile sunt tinute in batale specifice doar in fermele de gaini crescute in baterii (ouatoare). Deseurile rezultate din procesul incubatiei se incinereaza dupa ce (intr-o incapere alocata special) sunt dezinfectate si ambalate. Operatiunea este executata de o persoana instruita in acest scop si autorizata. Incinerarea sau ingroparea reprezinta modalitatile prin care pasarile moarte sunt eliminate, dupa colectare. Cand incinerarea se efectueaza la crematoriul specializat, transportul se face cu mijloace folosite doar pentru aceasta operatie, dupa ce cadavrele pasarilor au fost ambalate conform. Abatorizarea igienica Respectarea stricta a regulilor de igiena in abator urmareste prevenirea contaminarii infectioase. Dintre masurile igienice pentru buna functionare enumeram: existenta unei statii de preparare a detergentilor, sterilizarea uneltelor si instrumentelor necesare abatorizarii, dezinfectia utilajului mobil, folosirea echipamentului de protectie (sort, masca, manusi), prevenirea accesului pasarilor salbatice, rozatoarelor sau insectelor. Nu in ultimul rand, dezinfectia si spalarea custilor si vehiculelor care au transportat pasari vii. In abator, sterilizarea prin transformare a deseurilor in fainuri proteice urmeaza procesarea (20 de minute, la 135 de grade Celsius). Inexistenta unor mijloace de sterilizare prin procesare, respectiv imposibilitatea transformarii in fainuri proteice, impune transportul deseurilor la incinerator in containere etanseizate. Fainurile proteice sunt distribuite conform OG 47/2005.