De la bovine au fost izolate, până în prezent, zece tipuri antigenice de adenovirus bovin. În general, sunt cauzatoare de infecţii pasagere ale căilor respiratorii anterioare, iar dintre acestea, ca o entitate distinctă, se desprinde pneumoenterita viţelului.   Etiologie, diagnosticare, examene de laborator şi prognostic vital   Pneumoenterita cu adenovirus bovin este cunoscută de la începutul secolului al XX-lea fiind descrisă iniţial în America, apoi în ţările europene (mai bine studiată în Ungaria, unde se aprecia că infecţia este responsabilă de 50% din virozele respiratorii ale viţeilor) şi în Australia.   Bovine adenovirus infectionsFrom cattle there were isolated until now, ten antigen types of bovine adenovirus. In general, they cause infections of respiratory tract, and among these, as a distinct entity emerges pneumoenteritis on calves. Pneumoenteritis with bovine adenovirus is known from the early twentieth century, being initially described in America, then in European countries (better studied in Hungary, where it is estimated that the infection is responsible for 50% of respiratory viroses on calves) and in Australia . La noi în ţară, primele studii în vederea diagnosticării bolii au fost efectuate în 1971. Deşi boala a cunoscut o largă răspândire în toate ţările lumii, se pare că a mai pierdut din importanţă, deoarece marile firme producătoare de vaccinuri pentru virozele entero-pulmonare nu mai includ acest antigen printre vaccinurile comerciale.Etiologic, boala este greu de suspicionat doar pe baza datelor epidemiologice, clinice şi morfopatologice. Pledează pentru pneumoenterita cu adenovirus bovin vârsta tânără (1-4 luni) şi semnele clinice (în special, febra bifazică). Confirmarea diagnosticului se face prin examen de laborator. Ca probe pentru examenul de laborator se trimit, în funcţie de metoda de diagnostic folosită, de la animale vii, fie fecale, fie secreţii ale mucoaselor capului (pentru examenul virusologic), fie probe de sânge (pentru examenul serologic). Probele se expediază atent, ambalate corespunzător.   Examenul virusologic presupune izolarea şi identificarea virusului. Izolarea diverselor tipuri de adenovirus bovin se face, din materialul patologic trimis laboratorului, prin însămânţarea acestia pe culturi celulare renale bovine sau pe culturi celulare testiculare de origine bovină. Identificarea virusurilor izolate se face, după câteva “pasaje oarbe”, pe culturi celulare, în baza efectului citopatic şi prin evidenţierea incluziilor intranucleare multiple.   Examenul serologic urmăreşte evidenţierea anticorpilor postinfecţioşi în dinamică, pe probele de seruri perechi, recoltate la interval de două săptămâni, de la animalele trecute prin boală, în urmă cu cel mult două săptămâni. Ca metode pentru examenul serologic se folosesc seroprecipitarea în gel de agar şi seroneutralizarea. Testul de seroneutralizare este folosit pentru precizarea serotipului de virus izolat, nicidecum în diagnosticul de rutină. În diagnosticul bolii mai poate fi folosit şi testul imunoenzimatic, pentru detectarea anticorpilor.   Diagnosticul boliieste confirmat frecvent prin folosirea testului imunoenzematic, pentru detectarea anticorpilor. Ambele teste (seroprecipitarea în ser de agar şi testul imunoenzematic) au avantajul expeditivităţii, dar sunt folosite exclusiv pentru precizarea genului viral (serogrupului) şi nu a serotipului de virus, fiind necesar pentru aceasta testul de seroneutralizare.   Prognosticul vitaleste, în general, favorabil, dar cel economic este rezervat, datorită sacrificărilor de necesitate, pe de o parte, iar pe de altă parte, viţeii trecuţi prin boală pot rămâne subdezvoltaţi. Odată cu apariţia bolii, se vor lua măsuri pentru redresarea factorilor de microclimat, îmbunătăţindu-se totodată alimentaţia. Cazurile clinice vor fi tratate individual. Viţeilor bolnavi li se poate administra ser sau sânge integral, recoltate de la viţei sănătoşi trecuţi prin boală, cu cel puţin două săptămâni în urmă. Se recomandă tratament simptomatic, asociat cu chimioterapice sau antibiotice.   Serotipurile Serotipurile de adenovirusuri (numerotate cu cifre arabe, de la 1 la 10), care conduc spre infecţii la bovine, sunt sistematizate în două genuri, diferite între ele din punct de vedere antigenic şi biologic. În genul Mastadenovirus sunt cuprinse serotipurile 1, 2, 3, 9 şi 10 de adenovirus bovin, iar genul Atadenovirus cuprinde două specii de adenovirus, care conţin serotipurile 4, 5, 6, 7 şi 8.   Adenovirusurile bovine încadrate în genul Atadenovirus diferă de cele încadrate în genul Mastadenovirus prin cultivare şi prin posesia unui antigen specific de grup.   Adenovirusurile bovine pot fi cultivate numai pe culturi celulare de origine bovină, pe care produc efect citopatic şi nu pot fi cultivate pe embrion de găină. Serotipurile de adenovirus bovin aparţinătoare genului Mastadenovirus pot fi cultivate pe diverse culturi celulare de origine bovină (celule epiteliale, conjunctivale, nazale, traheale, bronhiale şi intestinale). În schimb, serotipurile de adenovirus bovin încadrate în genul Atadenovirus se cultivă numai pe culturi testiculare de viţel.   Serotipul 3 de adenovirus bovin a fost mai frecvent studiat, deoarece mai mult de 75% dintre bovine posedă anticorpi seroneutralizanţi faţă de acest serotip. Serotipul 3 se multiplică cu predilecţie în celule epitelieliale conjunctivale şi ale căilor respiratorii anterioare, având doar o multiplicare limitată în celulele epiteliale intestinale, pe când serotipurile 1 şi 2 se regăsesc, în concentraţii mari, în fecale. În urma infecţiilor experimentale, cu serotipul 3 de adenovirus bovin, viţeii au prezentat semne uşoare de boală, care denotă afectarea căilor respiratorii anterioare şi care au constat în hipertermie, lăcrimare excesivă, scurgeri nazale, tahipnee, dispnee şi tuse. Aceste semne se remarcă, de regulă, în efectivele de tineret bovin, după afluirea în colectivităţi (la stabulaţie sau păşune), infecţia putând căpăta caracter enzootic (manifestându-se sub formă de pneumonie enzootică), mai ales dacă ferma funcţionează în circuit deschis, toţi viţeii afluiţi ulterior manifestând semne de pneumonie enzootică. Rolul infecţiei cu serotipul 3 de adenovirus bovin în etiologia bolilor respiratorii ale tineretului bovin nu este cunoscut pe deplin. Virusul a putut fi izolat şi la viţei cu vârsta de peste 6 luni, care prezentau semne respiratorii acute, deşi este cunoscut că majoritatea bovinelor la această vârstă au avut deja multiple contacte cu serotipul 3 de adenovirus bovin, iar organismul dezvoltă răspunsul imun secundar, capabil să prevină dezvoltarea unor infecţii virale severe.   Serotipul 3 de adenovirus bovin a fost utilizat şi în scopul vehiculării fragmentelor antigenice de herpesvirus bovin 1 (glicoproteina gD), în vederea producerii de vaccinuri recombinate genetic, care administrate apoi la viţei pe cale intranazală, să-i protejeze contra infecţiei cu herpesvirus. Rezultatele obţinute arată că asemenea vaccinuri pot să inducă răspuns imun contra infecţiei cu herpesvirus la viţeii inoculaţi, chiar dacă aceştia posedă anticorpi antiadenovirus bovin serotipul 3.   Serotipul 10 de adenovirus bovin a fost izolat pe culturi celulare testiculare de origine bovină şi identificat, prin microscopie electronică, de la bovine cu enterocolită hemoragică cu evoluţie mortală. Studii serologice privind incidenţa infecţiilor cu acest adenovirus (în Irlanda de Nord) au arătat că numai 8% din bovine aveau anticorpi neutralizaţi la diluţii ale serului de peste 1/500, deşi în jur de 55% din tineretul bovin, sub vârsta de doi ani, prezenta, în concentraţii scăzute, anticorpi antiadenovirus bovin tip 10.