Sănătatea podală a rumegătoarelor, depistarea şi tratamentul pododermatitelor acestor animale reprezintă provocări majore, îndeosebi pentru crescătorii de vaci, datorită frecvenţei tot mai crescute a efectivelor şi totodată a pierderilor, deloc neglijabile, produse de aceste afecţiuni. Animalele de turmă prezintă un comportament social pronunţat, nevoia de mişcare fiind pe măsură. Forma de îngrijire trebuie să asigure fiecărui individ un comportament specific rasei şi speciei căreia îi aparţine, motiv pentru care spaţiul de mişcare-deplasare trebuie să aibă un sol uşor de curăţat şi bine consolidat. Dintre măsurile de întreţinere cele mai importante, face parte şi curăţarea animalelor, respectiv controlul regulat şi igiena copitelor. Curăţarea copitelor este unul dintre stimulentele existente în relaţia stabilită între îngrijitor şi animal, inducând o senzaţie de bunădispoziţie animalelor. Asta nu înseamnă că această măsură poate fi neglijată în spaţiile cu animale legate. Detectarea timpurie a afecţiunilor podale şi tratamentul prompt minimizează pierderile, oferind refacere rapidă, scutind totodată animalul de suferinţă.  

Importanţa economică a întreţinerii copitelor

  Implicaţiile economice asociate problemelor podale au, în general, un cost variabil, în funcţie de problema ivită şi gravitatea acesteia. Pierderile economice (subtile sau evidente) sunt legate de problemele podale, în sine, nu de costurile tratamentelor. Curăţarea/tăierea corectă şi regulată a copitelor ierbivorelor domestice asigură stabilitate unghiilor, permiţând unora dintre ele (ex. bovinelor) să îşi distribuie greutatea corpului în mod egal.   Curăţarea de rutină, care îndepărtează micile denivelări ale copitei, va stimula creşterea uniformă a unghiilor. Este recomandată o curăţare serioasă a copitelor, cel puţin de două ori pe an. La bovine, cu trei-patru săptămâni înaintea păşunatului şi – ulterior – la încheierea acestei perioade, se impune controlul şi tăierea copitelor.   Operaţia este considerabil uşurată de suporţii şi utilajele moderne (polizori-şlefuitori unghiulari, manuali, cu şaibe unghiulare flexibile, cu diferite granulaţii). În cazul taurilor de reproducţie, operaţia trebuie reluată la 6-8 săptămâni, absenţa dorinţei de montă fiind deseori legată direct de copitele defectuoase sau de dureri articulare induse de această stare.   Managementul preventiv al copitelor presupune cunoaşterea incidenţei afecţiunilor podale, în grupul de animale. Pierderile produse de pododermite pot fi semnificative şi pot avea ca efect costuri cu tratamente, scăderea performanţelor reproductive sau reformarea prematură. Performanţa productivă are de suferit chiar dacă animalele nu prezintă semne evidente de boală.   Şchiopătura Definită ca inflamaţie aseptică a straturilor dermice din interiorul copitei, şchiopătura reprezintă uneori efectul creşterii excesive şi/sau a deformării cutiei de corn. E însoţită de inflamaţie şi sensibilizare în zona chişiţei, iar animalele pot avea un mers şchiopătat sau doar rigid, întâmpinând greutăţi în aşezare şi ridicare.   Apar uneori hemoragii în zona pereţilor copitei, abcese, infecţii sau ulceraţii, atunci când există corpuri străine în crăpături. În poziţie statică, animalul evidenţiază o postură tipică, de picior dureros. Nu de puţine ori apar, odată cu crăpăturile la nivelul călcâielor, talpa dublă şi prezenţa simptomelor durerii fără un semn vizibil de inflamaţie.   Aspectele de mediu, cum ar fi suprafeţele improprii, aşternutul insuficient sau mişcarea excesivă pe suprafeţele indezirabile pot predispune la afecţiuni de origine mecanică, mai cu seamă când nu există o igienă corectă a copitelor. La bovine, trebuie urmărită mărimea potrivită a ongloanelor, a cornului integru şi neted. Deformaţiile acestora reprezintă urmarea stabulaţiei permanente, a durităţii patului şi a lipsei de igienă.   Cauzatoare ale şchiopăturii, mai des întâlnite, sunt afecţiunile denumite unghii de grajd, unghii de pantof şi unghii încălecate. La animalele cu constituţie debilă apar unghii de porc sau unghiile răsfirate (distanţate la peste 5 cm). La ovine şi caprine apar defecte asemănătoare cu cele evidenţiate la bovine.