Regimul de utilizare a taurilor de reproducţie influenţează în mod direct menţinerea libidoului, cantitatea şi calitatea materialului seminal, precum şi durata de utilizare, la reproducţie a taurilor. Întreţinerea raţională vizează asigurarea unor condiţii adecvate de adăpostire, îngrijire şi mişcare. Reproduction bulls’ maintenance Using conditions of breeding bulls influence directly the maintenance of libido, the quantity and quality of semen material, as well as the duration of usage, for reproduction bulls. Rational maintenance aims at providing suitable housing, care and movement.

Îngrijirea taurilor, factor determinant în sporirea efectivelor

  Având în vedere importanţa deosebită a taurilor în procesul de înmulţire şi ameliorare a bovinelor, se impune ca aceştia să se regăsească permanent în “condiţiile de reproducţie”, respectiv să aibă o stare bună de întreţinere şi sănătate, să fie viguroşi, cu libidou ridicat, să producă material seminal de calitate superioară.   Utilizaţi raţional, taurii îşi menţin fertilitatea până la vârsta de 8 ani. Utilizaţi excesiv, taurii se epuizează, produc material seminal de calitate necorespunzătoare şi în cantităţi mici, iar durata lor de exploatare se reduce. Regimul de utilizare a taurilor la reproducţie se stabileşte în funcţie de vârsta şi vigoarea acestora, precum şi de sistemul de reproducţie practicat. Taurii pot fi folosiţi ocazional la reproducţie încă de la vârsta de 12 luni, dar utilizarea sistematică în procesul de reproducţie se poate produce de la vârsta de 15-18 luni. Taurii tineri, în vârstă de până la 3 ani, vor executa câte 2 monte pe săptămână, iar taurii adulţi, în vârstă de peste 3 ani, vor executa câte 4 monte pe săptămână. În cazul însămânţărilor artificiale, recoltarea materialului seminal se face de 2 ori pe săptămână, la taurii tineri, respectiv de 3-4 ori, la taurii adulţi, cu recoltarea a 2 ejaculate consecutiv.   Îngrijirea taurilor vizează menţinerea igienei corporale, îngrijirea ongloanelor şi asigurarea unui regim adecvat de mişcare. Zilnic, după tainul de dimineaţă, taurii trebuie să fie ţesălaţi şi periaţi, pentru îndepărtarea prafului de pe piele şi păr, evitând astfel apariţia parazitozelor externe. Periodic, se execută igienizarea atentă a organelor genitale, prin spălarea şi dezinfecţia furoului şi a penisului cu soluţie caldă dezinfectantă (permanganat de potasiu 0,1%, la 3-35 grade Celsius).   Tăuraşii, indiferent de rasă, pot fi admişi la reproducţie cu circa 2 luni mai devreme decât viţelele, deoarece solicitarea acestora este mai redusă, prin activitatea de reproducţie. Cele mai mari pierderi la viţei se înregistrează în primele săptămâni de viaţă, fiind determinate, în principal, de condiţiile necorespunzătoare de creştere şi exploatare. Aceste pierderi nu trebuie să depăşească 5%.

Programarea procesului de creştere a tineretului taurin

  Procesul de creştere şi dezvoltare este rezultatul interacţiunii dintre baza genetică (clădită prin selecţia reproducătorilor şi potrivirea perechilor) şi condiţiile asigurate pe parcursul dezvoltării ontogenetice. La tineretul taurin, intensitatea de creştere a diferitelor ţesuturi, organe şi aparate anatomice nu este identică, pe parcursul dezvoltării ontogenetice.   Cunoaşterea legilor, după care se structurează dezvoltarea organismului animal, face posibilă dirijarea acestui proces, prin asigurarea acelor condiţii de mediu (furajare, întreţinere) care să fie în concordanţă cu succesiunea şi intensitatea de creştere a anumitor ţesuturi. Sporul de masă corporală, înregistrat de la o etapă de vârstă la alta, este reprezentat de suma sporurilor parţiale de creştere a diferitelor ţesuturi, respectiv: nervos, osos, muscular şi adipos.   Prin creşterea raţională de la vârsta de 6 luni şi până la admiterea la reproducţie, se urmăreşte ca tăuraşii să realizeze o intensitate mare de creştere, un schelet puternic, o conformaţie corporală armonioasă, să aibă un temperament vioi şi un caracter docil.   Raţiile furajere administrate tăuraşilor de reproducţie trebuie să asigure întregul necesar de substanţe nutritive, astfel încât să realizeze sporuri mari de creştere (peste 1000 g/zi), însă fără tendinţe de îngrăşare şi de dezvoltare exagerată a abdomenului. La tăuraşii de reproducţie se practică tipul de hrănire moderat voluminos, cu pH acid, baza raţiei fiind constituită din furaje concentrate.   Subnutriţia determină reducerea intensităţii de creştere, întârzie apariţia pubertăţii şi influenţează negativ calitatea materialului seminal. Regimul de furajare al tăuraşilor este diferit, în raport cu modul în care aceştia vor fi folosiţi la reproducţie. Tăuraşii pot fi destinaţi, personalizat, reţelei de însămânţări artificiale sau pentru reţeaua de montă naturală.   Hrănirea tăuraşilor destinaţi reţelei de însămânţări artificiale se face în conformitate cu tehnologia de selecţie, testarea după performanţele proprii desfăşurându-se în staţiuni speciale. Pentru a beneficia de condiţii asemănătoare de creştere, tăuraşii sunt afluiţi în aceste staţiuni, la vârsta de 4-5 luni.   Din momentul afluirii şi până la vârsta de 6 luni, tăuraşii sunt obişnuiţi cu noile condiţii de întreţinere şi cu furajele ce le vor fi administrate în perioada testării. Este perioada în care se practică tehnologia de hrănire cu furaje din stoc (conservate), pe tot parcursul anului. În acest scop, se utilizează raţii standardizate, administrate ad libitum, sub formă granulată sau măcinată.