Desi 2011 a fost un an dificil pentru piata lactatelor, procesatorii nu s-au aratat rezervati in prezentarea unor proiecte optimiste, pentru anul in curs. Cele mai multe planuri vizeaza largirea portofoliilor, consolidarea brandurilor si extinderea distributiei. La curent cu disponibilitatile financiare ale celor consumatorilor, producatorii, retailerii si micii comercianti adopta firesc nota de generozitate oferita de unii dintre procesatori, vin in intampinarea consumatorilor cu o diversitate de alimente ieftine sau mai putin ieftine. Lactatele stau rau la capitolul veridicitate, aducand falsurile pe treptele superioare ale podiumului vanzarilor. Statisticile s-au vazut nevoite sa confirme avansul discret pe piata al multor surogate si falsuri alimentare, situate inaintea produselor lactate conforme. Potrivit Regulamentului Comisiei Europene nr. 1234/2007, pot fi denumite produse lactate si au dreptul sa ocupe un spatiu in raioanele de profil doar produsele derivate exclusiv din lapte, putand fi adaugate unele substante necesare fabricatiei lor, cu conditia ca aceste substante sa nu fie utilizate in vederea inlocuirii, totale sau partiale, al vreunui component al laptelui.

Cadrul legal comunitar, adoptat si nu preaMonitorul Oficial al Romaniei este ingreunat, incepand din 2007, de acte normative nationale care stabilesc alinieri la legislatia europeana, adoptii ale cadrelor legale emise de institutii comunitare, aprobari de norme sau ordine privind aprobarea si aplicarea (…). Toate aceste acte normative nationale (legi, hotarari, ordine) stabilesc punerea in practica a regulilor impuse de organismele europene, insa – nu de putine ori – traducerea si transpunerea pe hartie a acestor directive sau regulamente reprezinta singura implicare a autoritatilor autohtone. Cu toate ca prevederile amintitului Regulament al Comisiei Europene nr. 1234/2007, una dintre reglementarile normative esentiale pentru piata Uniunii Europene, deci si pentru tara noastra, nu permite vreunei branze topite sa fie prezentata sub aceasta denumire, rapoarte ale controalelor vizeaza deseori acest produs si – nu de putine ori – raioane alocate acestuia. Dar branza topita s-a asezat confortabil pe lista de cumparaturi a consumatorilor. Prezentarea eronata, sustinuta de informatiile aflate pe ambalaj, are vaditul scop de a induce in eroare. Smantana ori Produs din branza topita, fara ca smantana sa existe in lista ingredientelor sau Crema de unt natur, in realitate, un produs lactat tartinabil cu X% grasime, reprezinta exemple aleatorii care ignora reglementarea stricta a formularii mesajului continut de eticheta, inducand voit un sentiment de nesiguranta consumatorului. Cu untul e alta poveste. In timp ce untul este fabricat, conform standardelor, exclusiv din smantana, intalnim Cremino cu unt, Untar, Crema de unt sau Unt 60% grasime. Sunt loctiitori ai denumirilor impuse de Regulamentul (CE) 1234/2007: unt 3/4 grasime (limita minima de grasime acceptata untului, la nivel european) sau unt cu continut redus de grasime. Falsul ajunge mai usor la destinatar prin imitarea, pana la identitate, a ambalajului original, chiar daca grasimile (uneori vegetale) domina continutul, iar untul este prezent in procent de 17, 20, 30 sau 45 %. Tartinabil, hidrogenat, consumabil, cumparat Untul si margarina, doi rivali abili care se lupta pentru castigarea suprematiei, ridica tot mai frecvent steagul alb al pacii, primul lasandu-se dominat in ambalaje de produsul vegetal (?). Vine insa randul celui de-al doilea sa sustina ca, alaturi de unt, e strecurat un substitut al margarinei – produs 100% vegetal, un coktail format din apa, uleiuri vegetale rafinate si uleiuri (partial) hidrogenate. Fiecare dintre produse (unt, margarina), are proprii consumatori fideli, dispusi sa accepte amestecul. Untul, aliment sanatos si bogat in grasimi (in proportie de aproximativ 80%), substante uscate provenite din lapte se digera cel mai repede dintre toate alimentele ce contin grasimi animale. Valoarea nutritiva este foarte ridicata, asemenea pretului la raft. Populatia (indeosebi cea urbana) s-a orientat, relativ rapid si firesc, spre produse realizate din grasimi vegetale, fiind parte – dupa aderarea Romaniei la spatiul european – la generarea cresterii numarului de jucatori pe piata de unt si/sau/cu margarina. Fenomenul corelat, in faza sa primara, cu debusolarea si lipsa de informare corecta a consumatorilor a stimulat diversificarea ofertei, determinand un trend ascendent al vanzarilor la cele doua categorii, separat sau in retete cumulate. Inventata in cel de-al doilea razboi mondial, in SUA, margariana a fost produsa initial pentru a ingrasa curcanii, insa urmarea a fost uciderea acestora, prin suplimentarea furajarii cu un astfel de aditiv. Ulterior, a fost transformata in produs tartinabil si – cu toate ca are o istorie relativ recenta – formeaza o piata de cinci ori mai mare decat cea a untului. Istoria produsului pe plan national s-a limitat, cateva decenii, exclusiv la ingredientul pur vegetal, necesar produselor de patiserie-cofetarie: margarina Marga si mai apoi Unirea. Asemenea produselor lactate Untar, Untisor, Crema de Unt sau Amestec de Unt, margarina tartinabila a uitat reteta produs 100% vegetal, chiar si atunci cand untul era dominat in pachet, in proportie de 70%, de produsul fals denumit margarina. Nu stim deocamdata daca si apa va fi falsificata in compozitiile multidotate cu grasimi hidrogenate tartinabile, in amestec cu apa, acidifiant, conservant si un colorant (de obicei, betacaroten) care apropie falsurile de culoarea untului natural. Grasimile (partial) hidrogenate castiga teren in industria lactatelor, dar pe o piata alimentara care nu pare ca ar fi surprinsa nici de prezenta icrelor de peste in compozitia dulciurilor, alaturi de frisca sau ciocolata. Devenind saturate, grasimile (partial) hidrogenate au fost confirmate prin norme comunitare, ca generatoare de acizi grasi trans-artificiali, recomandandu-se procesatorilor de alimente din UE sa le inlocuiasca cu alte surse de grasime. Noi suntem oare, doar vecini cu Uniunea Europeana? Oferta profitabila, fara cerere prealabilaDe necontestat ca produsul reprezinta un ansamblu de elemente care declanseaza cererea, dar acest ansamblu inglobeaza compozitia produsului, odata cu ideea ce ii da forma, modul sau de prezentare, retelele de distributie si alte elemente din jurul sau. Odata cu cresterea nivelului de educare-informare a consumatorului si cu intrarea in vigoare a normelor europene ce vizeaza etichetarea produsului, clientii s-au obisnuit (in faza premergatoare achizitiei) sa citeasca informatiile marcate pe eticheta si sa compare datele inscriptionate, cu nevoile reale de consum, fara sa omita datele furnizate de produsele concurente cu cel analizat. Dorind sa ajunga, in urma analizei, la un raport cat mai bun intre pretul si calitatea produsului, cumparatorul se indreapta spre ambalajul ce ofera cat mai multe informatii. Veridicitatea acestora nu poate fi insa supraetichetata. Intr-o ordine inversa, ca in orice competitie cu rezultate importante, criteriul conform caruia produsul derivat din lapte trebuie sa aiba o compozitie naturala si sa contina putini aditivi si conservanti este plasat in urma pretului, situat, la randul sau, pe locul al doilea, in decizia achizitiei. Integritatea ambalajului si informatiile furnizate de eticheta reprezinta, pentru consumator, un indicator primar al calitatii produsului. Achizitia, ca instrument de satisfacere a cererii, nu reprezinta totusi o colectie de materii prime asimilate, indiferent cum, ci un ansamblu de elemente estetice, fizice si psihologice cumparate de cineva, in vederea satisfacerii unei nevoi. Producatorul ar trebui sa fie interesat de caracteristicile fizice, chimice si microbiologice ale produselor lactate, iar pe specialistul in marketing si vanzari sa il preocupe real utilitatea fiecarui produs pentru consumator, utilitate cu adevarat interesanta, in procesul cumpararii. Dar rezultatul pietei ocoleste teoria: produsele se grupeaza exclusiv in functie de obiectivele celor implicati in lantul alimentar, iar procesatorul, care trebuie sa-si defineasca produsul in functie de cererea clientilor si de propriul raport cost-beneficiu, ajunge uneori la o definitie lipsita de echilibru. Proprietarii sau reprezentantii unui numar insemnat de companii care detin in portofoliu lactate mestesugite neconform sustin, cel putin teoretic, necesitatea unei schimbari. Constienti (preocupati, mai degraba) de evolutiile campaniilor antiaditivi, antiadaosuri si antifalsuri, acestia se arata gata sa infrunte consecintele viitorului apropiat. Specialistii nu divulga deocamdata argumentele ce-i determina sa considere ca, pe Drumul Comercial al Laptelui, productia de branzeturi care incorporeaza alte adaosuri decat cele naturale va scadea. Ipoteza conform careia va veni o zi cand producatorii nu vor mai putea folosi inlocuitori nu este una agreata de principalii jucatori de pe piata. Sabia ornamentala a ANPC-ului In 2011, comisarii ANPC au controlat intens segmentul industriei lactatelor, sanctionand existenta la comercializare a unor produse care nu se incadrau in parametrii fizico-chimici declarati. Au fost depistate produse cu denumiri comerciale ale lactatelor consacrate, dar la care grasimea lactica era inlocuita cu grasimi de alta natura. Au urmat sanctiuni dure in baza rapoartelor de expertizare dar, cu toate acestea, statisticile economice au situat falsurile inaintea produselor naturale, indeosebi la produsele lactate grase. La jumatatea anului trecut, dintre operatorii economici implicati in lantul produselor lactate controlati de ANPC, peste 80% ocoleau voit legea, iar 20% dintre produse erau neconforme. Dintre esantioanele de lapte, produse lactate si inlocuitori de lactate, prelevate de catre comisarii Autoritatii, aproape jumatate nu aveau parametrii fizico-chimici confirmati de testele de laborator, continutul de grasime lactata, proteina sau umiditate fiind diferit de cel impus prin norme sau declarat de producatori prin etichetare. Deductia e simpla: in fata arsenalului procesatorilor de non-lactate, armele de care dispun comisarii Autoritatii devin sabii ornamentale, pe care falsificatorii le asaza la loc de cinste, pe peretii birourilor, alaturi de citatul presedintelui ANPC, Constantin Cerbulescu: Scopul comisarilor nostri este de a urmari respectarea legislatiei in vigoare privind protectia consumatorilor si de a elimina de pe piata produsele care pot pune in pericol viata, sanatatea sau interesele economice ale consumatorilor. Nu ne indoim vreo clipa, dar asteptam ca si celelalte autoritati de control asezate la varf sa abandoneze lucrul in schimburi. Dintre sute de… Intrigati ca normele comunitare au impus un comert civilizat, apasati de obligativitatea si uneori necesitatea depozitelor, ambalajelor, transporturilor si prezentarilor conforme, unii procesatori si comercianti fac sa se auda ca un ecou si tot mai frecvent Asa vor aia de la UE, propozitie preluata deseori si de consumator. Dar aia de la UE nu vor decat alinierea la norme firesti de igiena si siguranta alimentara. Depistate de autoritati sau coplesite de cerere, falsurile alimentare apasa pe rafturi avand un continuu rulaj economic. E drept, inca nu avem de-a face cu branza de cauciuc, insa branza de peste Dunare, cu o compozitie dominata de grasime de balena, a venit la brat cu untul la a carui analiza Larex nu a fost confirmata existenta laptelui. Iata doar cateva dintre sutele de falsuri, rezultate ale imaginatiei conferite probabil de relieful si clima acestui spatiu geografic, falsuri ce au coborat produsele lactate autentice in statisticile economice nationale ale desfacerii: - Lapte viu degresat, produs nepasteurizat (lapte crud); - Specialitate de vaca in saramura (produs dominat de grasimi vegetale, omise din denumire, cu prezentare similara a branzei telemea); - Unt de masa tip B 65% grasime (produs importat, prezentat la raft ca traditional); - Cascaval din cartofi (produs fabricat exclusiv din grasimi vegetale, apa, amidon de cartofi, ulei rafinat de palmier); - Crema de unt cu smantana (grasime tartinabila cu 30% unt, 42% smantana si 28% ?); - Smantana cu vegetale (produs care nu a cunoscut laptele, avand ca ingrediente laptele de soia, uleiul de floarea-soarelui, grisul si apa).