(Autor: Ilie Stoian)  Începutul de vară 2014, nu este deloc precum floarea cireșului de iunie, pentru sectorul laptelui și al lactatelor din România. Problemele sunt mari, multe și grele. Dorin Cojocaru, președintele APRIL le anticipa de mult, avertizând continuu dar în van.Rrevista noastră atrăgea atenția asupra lor încă de la apariția primului număr, dar acum pare că toată lumea așteaptă deznodământul. Se mai poate întâmpla ceva de bine? Nu știm, dar să vedem:   După cum știm, din 2015 va fi abandonat sistemul de cote. Lucrul acesta era știut de mult. În termeni economici, ar fi cam cum s-ar fi știut de pe vremea Daciei romane, dar tot degeaba: producția de lapte-materie primă a României este total deficitară, în timp ce alte țări de abia așteaptă să livreze procesatorilor de aici lapte la prețuri mici. Iar prețul de achiziție a luat-o puternic în jos, fermierii având de pătimit.   Există însă o șansă, pentru ei, cea a asocierii. Recent, Guvernul a aprobat noul sistem de contractare și noul mod de derulare a relațiilor comerciale dintre fermieri și procesatori, primii având puterea de negociere, în condițiile în care vor face parte din asociații recunoscute conform legii. Or să înțeleagă că doar împreună vor fi mai puternici, sau vor căuta să se descurce da bașca?   Dar, chiar și așa, totul pare a fi doar un paleativ, în condițiile în care sunt necesare investiții solide în fermele de lapte, investiții care trebuie să conducă la mărirea urgentă a efectivelor de animale, la creșterea consistentă a producției de lapte și, finalmente, la un preț de producție scăzut și la profit. Au de gând fermierii să investească? Unii, da, mulți nu și nu doar din lipsă de bani. Argument? Numărul scăzut de cereri depuse pentru ajutorul De Minimis, în vederea achiziționării de tancuri de răcire. Știm, sunt probleme și cu ajutorul ăsta, dar, cine vrea cu adevărat, se zbate! Cât despre sprijin din partea statului? În România!!!??? Cum spunea George Enescu: ”Ajută-te singur!”   Pentru procesatori, lucrurile sunt grave din cauza evaziunii, a pieței negre și, mai ales, a consumului scăzut de lactate, cauzat de puterea scăzută de cumpărare a populației. Iar, pentru toți, uriașa problemă este aceea a nivelului de 24 % la TVA, fapt care, cumulat cu celelalte aspecte, va duce în curând la noi falimente.   Dar, mai este o problemă, aceea a exacerbării extremismului la nivel instituționalizat, în cadrul Uniunii Europene. Problema pare colaterală, dar nu e deloc! Doamna Viorica Dăncilă, europarlamentar român cu experiență în forul legislativ european, ne mărturisea că, pentru deputații români, perioada următoare va fi extrem de dificilă, promovarea acelor inițiative menite să asigure fermierilor și procesatorilor români un tratament egal pe piața comunitară urmând să întâmpine obstacole extrem de mari. Cine se gândește că extremismul politic înseamnă doar luări de cuvânt împotriva țiganilor din România care cerșesc la Londra sau la Paris, se înșeală amarnic. Aceasta este doar coperta! La interior, de fapt, sunt paginile care conțin proiecte europene menite să izoleze economiile țărilor mici, iar România este prima vizată.   Ați putea întreba: Cum, România e mică? Nu. dar, Săraca, a ajuns să poarte straie atât de ponosite, încât nimeni nu o mai bagă în seamă. Iar albul din ia purtată de ”România revoluționară” a lui Rosenthal, în loc să sugereze curățenia și puritatea laptelui, a ajuns în așa hal, încât, tot private labelul Evropii își varsă balele pe ea!