Luând în considerare faptul că unul dintre obiectivele Consiliului Europei este atingerea unităţii între membrii săi, cu scopul protejării şi realizării idealurilor şi principiilor care alcătuiesc menirea lor comună, statele membre ale Consiliului au devenit, in corpore, semnatare ale acestei Convenţii (prin Protocol adiţional), conştiente că fiecare persoană din spaţiul comunitar este obligată moral să respecte animalele vii, oferind consideraţia cuvenită sensibilităţii lor la suferinţă.   În general, perioada transportului animalelor (inclusiv a transportului către abator) trebuie redusă cât mai mult cu putinţă, din motive de bunăstare a animalelor. La fel de motivate, operaţiunile de încărcare şi descărcare a animalelor sunt considerate activităţi în care este foarte posibilă rănirea sau stresarea acestora. În consens, statele semnatare a Convenţiei şi-au exprimat acordul vizavi de faptul că, la progresul din acest segment al zootehniei, se poate ajunge prin adoptarea unor prevederi comune.   Convenţia se aplică transportului internaţional al tuturor animalelor vertebrate, fiind neaplicabilă dacă un singur animal este însoţit de persoana care este responsabilă de acesta pe timpul transportului sau pentru transportul animalelor de companie, însoţite de proprietarii săi, în scopuri necomerciale.   Aplicarea Convenţiei   Fiecare parte trebuie să aplice prevederile ce reglementează transportul internaţional al animalelor, stipulate în Convenţie, fiind responsabilă de controlul şi supravegherea eficientă, fără să omită măsurile necesare asigurării unui sistem eficient de instruire. Totodată, părţile implicate în transportul internaţional de animale trebuie să aplice prevederile Convenţiei şi în perioada în care animalele se află pe teritoriul ţării de expediere/destinaţie.   Expeditorul, transportatorul, destinatarul şi celelalte părţi implicate în transportul internaţional al animalelor au obligaţia să acorde asistenţă mutuală pentru aplicarea prevederilor Convenţiei, îndeosebi prin schimb de informaţii, discutarea interpretării şi notificarea problemelor apărute. Pe cât posibil, animalele trebuie transportate fără întârziere la locul de destinaţie.   La punctele de control a frontierei, transportatorii de animale au prioritate. Animalele vor fi reţinute doar dacă este strict necesar: pentru sănătatea acestora sau pentru controlul bolilor. Dacă animalele sunt reţinute, se vor dispune amenajări corespunzătoare pentru îngrijirea şi adăpostirea lor. Prevederile Convenţiei nu trebuie să afecteze însă punerea în aplicare a altor instrumente normative referitoare la controlul sanitar – veterinar.   Fiecare parte trebuie să se asigure că transportatorii animalelor, în scopuri comerciale: a)     sunt înregistraţi într-un mod ce permite autorităţii competente să îi poată identifica rapid, în caz de nerespectare a cerinţelor Convenţiei; b)    posedă o autorizaţie valabilă pentru transport internaţional, eliberată de autoritatea competentă a părţii în care aceştia sunt stabiliţi; c)     autorizaţia poate fi retrasă sau suspendată, atunci când autorităţile competente care au emis autorizaţia sunt informate că transportatorul a încălcat în mod repetat sau grav prevederile Convenţiei.   Pentru fiecare călătorie, persoana responsabilă de transportul animalelor trebuie astfel identificată, încât să se poată obţine în orice moment al transportului informaţii despre organizarea, efectuarea şi încheierea transportului internaţional. Pentru a se evita orice întârziere, loturile de animale trebuie să fie însoţite de documentaţie adecvată, iar la posturile unde se efectuează formalităţi de import şi tranzit trebuie notificată o persoană competentă.