Pe pajiștile permanente de deal și cele sub-montane s-a încheiat deja prima recoltare a fânului, acțiunea finalizându-se în această lună și în mare parte din zona montană.

În toate zonele, animalele erbivore sunt la pășunat, beneficiind de cea mai bună și mai ieftină resursă de furaje, alături de o dezvoltare armonioasă a organismului la tineret, o sănătate și indici de producție și reproducție superioare față de animalele ținute în stabulație cu hrănire la iesle.

Aparent, în afară de recoltat fânețe și pășunat cu animalele, nu ar mai fi nimic de făcut pe pajiști în această lună de plină vară.

Totuși, mai sunt de efectuat lucrări de întreținere și îmbunătățire a pajiștilor, în special în zona montană, din care amintim:

• Continuarea lucrărilor de defrișare a vegetației lemnoase dăunătoare;
• Continuarea acțiunii de combatere a plantelor invazive, dăunătoare din pajiști;
• Continuarea târlirii raționale cu efect de fertilizare organică a pajiștilor și alte lucrări restante din lunile anterioare.

În zonele de deal și sub-montane, pentru eșalonarea producției pe pajiști, se fac fertilizări faziale cu îngrășăminte pe bază de azot N 40 – 60 kg/ha (permise doar pe suprafețele fără angajamente de agro-mediu și climă) pe cicluri de pășunat și alte lucrări curente de întreținere.

În această lună în zona montană se pot recunoaște, inventaria și carta cel mai bine principalele tipuri de pajiști.

Activitatea pentru ridicarea capacității de producţie a pajiştilor, pentru creşterea suprafeţelor utilizabile şi folosirea raţională a lor constituie o problemă de mare însemnătate în complexul de măsuri pentru creşterea mai economică a animalelor.

Utilizarea completă a suprafeţelor de pajişti, aplicarea măsurilor de îmbunătăţire şi buna gospodărire nu se pot face fără o cunoaştere amănunţită a fondului pastoral de care este condiţionată întocmirea planurilor anuale de exploatare şi a planurilor de perspectivă.

Cunoaşterea pajiştilor şi a suprafeţelor productive de care se dispune, se face prin lucrări de inventariere a fondului şi de cartare a vegetaţiei pajiştilor, forma de cunoaştere  corespunzătoare şi  completă în etapa actuală.

Inventarierea şi cartarea sunt lucrări de studiu, dar în acelaşi timp şi lucrări de cea mai mare importanţă practică care conduc la abordarea în mod ştiinţific a problemei creșterii productivităţii pajiştilor.

Mijloacele actuale de investigație cu foto-orto-planuri satelitare înlesnesc mult acțiunea de inventariere și cartare a pajiștilor permanente, fără însă a înlocui în totalitate deplasările și observațiile din teren, absolut necesare pentru recunoașterea speciilor de plante componente din covorul ierbos.