Modernizarea abatoarelor mici a devenit o prioritate pentru statele membre, în contextul în care Uniunea Europeană consolidează standardele de biosecuritate, trasabilitate și bunăstare animală. Regulamentele europene privind igiena produselor de origine animală (CE 852/2004 și 853/2004, actualizate până în 2024) impun cerințe stricte pentru infrastructură, fluxuri separate, controlul temperaturilor și monitorizarea contaminării microbiologice. În același timp, statele membre sunt încurajate să sprijine investițiile care permit operarea abatoarelor mici în condiții conforme, mai ales în zonele rurale unde acestea sunt critice pentru lanțurile scurte și pentru menținerea fermelor de familie.

Analizele OECD arată că unitățile cu volum redus sunt cele mai expuse riscurilor economice, în special din cauza costurilor fixe ridicate pentru echipamente, spații refrigerate și personal autorizat. Costurile de modernizare, conform estimărilor europene din 2024, variază între 250.000 și 1,2 milioane euro, în funcție de capacitate și nivelul de digitalizare. Totuși, studiile CE arată că abatoarele mici integrabile în lanțuri scurte pot genera un impact economic local semnificativ, în special în zonele cu densitate redusă de procesatori mari.

EFSA subliniază că implementarea controalelor microbiologice rapide, a monitorizării continue a temperaturii și a fluxurilor de lucru standardizate reduce cu peste 30% riscul de contaminare în unitățile de capacitate mică. Această digitalizare minimă devine obligatorie pentru a rămâne competitivi și conformi cu cerințele de piață.

În România, modernizarea abatoarelor mici este inclusă în PNS prin intervenții dedicate investițiilor în sectorul zootehnic. MADR estimează că, până în 2027, cel puțin 80 de unități mici ar putea accesa finanțări nerambursabile pentru infrastructură, sisteme de igienizare, echipamente de control și soluții de management al deșeurilor. De asemenea, cererea din partea fermierilor pentru servicii locale de sacrificare rămâne ridicată, iar lipsa abatoarelor mici funcționale limitează dezvoltarea lanțurilor scurte, cu impact direct asupra valorificării producției.

Viabilitatea economică a abatoarelor mici depinde de integrarea în rețele locale, colaborarea cu asociațiile de fermieri și adoptarea unui model de operare flexibil, orientat către servicii multiple: sacrificare, tranșare, ambalare și depozitare. În contextul anului 2025, modernizarea nu reprezintă un cost izolat, ci o condiție pentru existență pe termen lung și pentru menținerea capacității de procesare în zonele rurale.

(Foto: Freepik)