Apariţia îngrijorătoare a rezistenţei la agenţi antimicrobieni reprezintă un aspect ce trebuie monitorizat. De aceea, s-a prevăzut ca o astfel de monitorizare să includă nu numai agenţi zoonotici, ci şi alţi agenţi, în măsura în care aceştia prezintă riscuri pentru sănătatea publică. În special, se monitorizează organismele indicatoare, care reprezintă un rezervor de gene de rezistenţă, pe care le pot transmite bacteriilor patogene.   Programare Rezistenţa la antimicrobiene constituie un motiv serios de îngrijorare, peste tot în lume, posibile măsuri de control în acest sens fiind, în momentul de faţă, în curs de discuţie în cadrul tuturor forurilor internaţionale. Acest lucru confirmă necesitatea unor dezbateri ştiinţifice, precum şi importanţa unei comunicări obiective de-a lungul întregului lanţ alimentar, inclusiv la nivelul consumatorilor. A fost adoptată o comunicare a Comisiei Europene şi a Parlamentului European privind rezistenţa la antimicrobiene. În noul plan de acţiune, sunt incluse şapte domenii în cadrul cărora nevoia adoptării unor măsuri reale este stringentă. Noile reglementări privind sănătatea animalelor includ aspecte privind antimicrobienele, inclusiv o bază legală referitoare la monitorizarea rezistenţei patogenilor animali la antimicrobiene. La nivel naţional, obiectivele programelor prevăzute de reglementările europene sunt supravegheate: controlul animalelor domestice şi sălbatice; stabilirea statusului de sănătate a animalelor domestice şi sălbatice, a corelaţiei dintre bolile animalelor şi transmiterea acestora la om; asigurarea condiţiilor de igienă a produselor de origine animală provenite de la acestea; asigurarea sănătăţii publice şi protejarea intereselor consumatorilor. Acţiunile de identificare şi înregistrare a bovinelor, caprinelor, ovinelor şi bubalinelor cuprinse în programe se efectuează în conformitate cu normele legislative naţionale privind identificarea şi înregistrarea acestor animale, precum şi cu prevederile ordinelor preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, emise întru aplicarea acestora. Sunt acţiuni sanitar-veterinare, destinate exploataţiilor (non)profesionale, realizate de către medicii veterinari de liberă practică, cu care direcţiile sanitar-veterinare judeţene încheie contracte de servicii, respectând reglementările referitoare la achiziţiile publice sau care sunt titulari ai contractelor de concesiune a activităţilor sanitar-veterinare publice. Îşi pot asuma realizarea acestor acţiuni inclusiv medicii veterinari oficiali, din cadrul direcţiilor locale sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor.   Planificarea sanitară, la nivel de exploataţie agricolă, presupune adoptarea unei game largi de măsuri de gestionare a riscurilor, create de diverse afecţiuni medicale. Acest lucru implică păstrarea în bună ordine a registrelor, identificarea problemelor de tip sanitar şi determinarea celor mai potrivite măsuri de control, evaluarea eficienţei din trecut a măsurilor de acest gen şi, nu în ultimul rând, revizuirea planurilor sanitare, atunci când acest lucru se impune. Posibilitatea de a cartografia răspunsurile individuale la antimicrobiene, în cazul riscurilor de maladii identificate, elaborând procedurile necesare de diagnostic, demersul de tratament (individual sau de grup şi posibilitatea de izolare, atunci când aceasta există) şi scenarii de declanşare preconizate, pot da curs altor cercetări şi/sau pot determina revizuirea variantelor de tratament antimicrobian. O parte a acestui tip de planificare trebuie să definească şi modalitatea de administrare a medicamentelor selecţionate în vederea optimizării utilizării acestora.   Aplicare  Este în interesul fermierilor să poată asigura o producţie durabilă a şeptelului, dar şi animale sănătoase, respectiv productive. Ameliorarea sănătăţii animalelor este una dintre cele mai bune metode de a reduce nevoia tratamentelor. O igienă şi o alimentaţie corespunzătoare, un mediu adecvat oferit animalelor şi un bun sistem administrativ ar fi principalele priorităţi în acest sens. Cu toate acestea, animalele vor continua să se afle în pericol de îmbolnăvire, motiv pentru care medicamentele de uz veterinar adecvate ar trebui să fie disponibile la nivelul tuturor statelor membre ale UE şi pentru toate speciile. De asemenea, este important ca, în cadrul strategiei UE2020, să li se garanteze fermierilor din toate statele membre accesul la instrumente eficiente şi alternative de piaţă, permiţând acestora să îşi trateze animalele. Utilizarea responsabilă a antimicrobienelor reprezintă un pas important spre obiectivul controlului răspândirii rezistenţelor şi obţinerii unor tratamente eficiente ale infecţiilor bacteriene. Toţi fermierii trebuie să respecte prescripţiile veterinare, inclusiv recomandările de utilizare a medicamentelor consemnând, de fiecare dată, tratamentele la care s-a făcut apel, pentru a facilita astfel evaluarea şi pentru a permite ajustări ale viitoarelor tratamente. Controlul bolilor de origine bacteriană contribuie la menţinerea unui nivel sanitar optim şi la ameliorarea bunăstării animalelor afectate. Utilizarea responsabilă a antimicrobienelor în tratarea bolilor de origine bacteriană contribuie la controlul maladiilor care afectează sectorul creşterii animalelor. Bolile pot fi de tip subclinic sau clinic. În funcţie de durata şi gravitatea bolii, acestea pot fi de tip cronic sau acut. Utilizarea antimicrobienelor în sectorul creşterii animalelor este importantă pe de-o parte pentru a stabili starea de sănătate a animalelor cât mai curând posibil şi, pe de altă parte, pentru a preveni evoluţiile indezirabile ale bolii, în cazul animalului individual sau al întregului grup.   Având în vedere că anumite state ale Uniunii Europene nu au pus încă în aplicare programe de monitorizare şi de supraveghere, a fost stabilită necesitatea ca fiecare stat membru să fie încurajat să o facă. Este deosebit de important ca programele de monitorizare să fie elaborate în conformitate cu propriile programe naţionale de supraveghere, implicând în procesul de elaborare al acestora autorităţile de control, organizaţiile de agricultori, de medici veterinari şi industria farmaceutică. Acest lucru ar contribui la reducerea costurilor suplimentare, la nivel de exploataţie, prevenind utilizarea abuzivă a produselor. Este foarte important să dispunem de un sistem armonizat de colectare a datelor pentru toate statele Uniunii Europene, având în vedere că acesta reprezintă un prim pas spre evaluarea obiectivă a riscurilor de utilizare a antimicrobienelor. Dacă obiectivele şi rezultatele preconizate ar fi armonizate, instrumentele de concretizare a acestora ar putea fi mai bine calibrate, în funcţie de nevoile individuale ale fiecărui stat. Cu toate acestea, fermierii sunt obligaţi să consemneze toate tratamentele administrate la nivel de exploataţie, pentru a facilita procesul de evaluare şi pentru a permite viitoare ajustări ale tratamentelor utilizate. Aceste informaţii trebuie să fie disponibile în caz de control. Fermierii, precum şi operatorii din toate etapele de producţie, procesare şi distribuţie ale sectorului alimentar, ar trebui să se asigure de respectarea exigenţelor legislaţiei din domeniul bunăstării animale, relevante pentru activităţile ce le desfăşoară şi ar trebui să fie în măsură să verifice respectarea acestui gen de cerinţe. Conceptul planului voluntar de gestiune sanitară ar putea să contribuie la atingerea acestui obiectiv.