Din foarte multe puncte de vedere, România se află într-un punct de cotitură: ori mai salvează ce se mai poate salva, ori se prăbușește. Aidoma țării și economia. Aidoma economiei, sectoarele de carne și lapte.
Lovite deja de criza sanitară dar salvate de temerile consumatorilor față de o iluzorie criză alimentară, așadar, salvate de pofta lor de a cumpăra, cele două zone ale agroindustriei au părut a fi depășit cele mai grele momente ale anilor 2020 și 2021.
Din punct de vedere managerial, ferme sau procesare, dacă s-a acționat inteligent, acestea au mers pe profit sau, cel mult, au evitat pierderile. E drept, o notă aparte și dezastruoasă o face sectorul suin, din cauza pestei porcine africane, dar despre asta vom ajunge să credem că e de la Dumnezeu ca blestem, de vreme ce proprietarii de astfel de unități zootehnice sunt lăsați de izbeliște.
Iată însă că începutul de an a demolat orice speranță de mai bine, din cauza majorărilor de prețuri la electrică și gaze, la combustibili în general, din cauza crizei furajelor, a prețurilor majorate la îngrășăminte și, în general, la input-urile care, bine și corect aplicate, pot asigura producții mari, în ferme sau fabrici.
Drept urmare, nimeni nu poate face o predicție pentru viitor. Unii speră la ajutoare: ba, plafonări de prețuri la energie, ba sprijin pentru tehnologii ”verzi”, ba sume majorate pentru fermieri, ba merele de aur ale lui Făt Frumos, pentru fiecare fermier și procesator al țării, ca să aibă cu ce plăti electrica și gazele, ba una, ba alta. Ba nimic!
Pentru că, iată: Producția de energie electrică e sub necesar, iar prețul ei de acum e format în așa fel încât parcă toată țara e jucată la bambilici. Cât despre gaze, 80 % din necesar e asigurat din producția internă, doar că prețul lor a ajuns să fie mai mare decât gazele importate în proporție de (doar) 20 %, de la ruși. Așa că...
Mai mult! Potrivit calculelor efectuate de experții finanțiști, 95 % din facturi rămân, prin sistemul de taxe și redevențe, la statul care, în loc să întoarcă măcar câteva procente din aceste sume uriașe, colectate suplimentar, către ajutoarele destinate companiilor din economie și în primul rând celor din Industria alimentară, menită să asigure hrana populației, le utilizează pentru a plăti împrumuturile gigantice din trecut, ajunse la scadență.
Tocmai de aceea, dacă dumneavoastră, fermieri sau procesatori, sperați că veți primi ceva pentru a vă ostoi suferința, eu vă spun clar: Nu veți primi nimic!