233
Astfel, producatorii individuali prefera sa vina la oras sa dea laptele la cont vanzandu-l la sticla, decat sa-l dea la pret mic la achizitii. Cei 80 de bani oferiti de procesatori pentru litrul de lapte inseamna mult prea putin pentru acestia. Aceeasi cantitate ajunge in magazine la preturi de patru ori mai mari in vreme ce satenii isi desfac produsele in piete la ceva mai mult de jumatate din acest pret. Concret, o sticla de doi litri de lapte se vinde in piata cu 3,5 – 4 lei. La magazine, doar un singur litru de lapte din care s-a scos si smantana costa 4 lei. Pretul oferit de procesatori a fost motivul protestelor pe care producatorii din tara le-au facut in urma cu ceva timp. Cu toate acestea, taranii banateni s-au descurcat si si-au dezvoltat o adevarata retea de distributie a laptelui direct la usa cetateanului. Acest obicei este impamantenit in Banatul Montan de sute de ani. Din totdeauna taranii din Brebu Nou, Garana, Valiug- de la poalele Semenicului sau cei din jurul Resitei de la Terova, Calnic, Soceni sau Doman, au aprovizionat familiile resitenilor cu lapte, smantana sau branza dulce. Aici este vorba de asa zisul cont modalitatea prin care taranii isi vindeau laptele, iar orasenii il aveau proaspat dimineata la usa. Fiecare abonat la cont isi are propriile sticle insemnate cu diferite ate colorate sau au chiar scris numele cu eding pe ele. Asa ca, dupa ce proprietarul isi spala odata sticlele, inainte de fi umplute cu lapte, acestea mai sunt spalate inca odata si apoi oparite fiindca altfel laptele se acreste iar cumparatorul nu-l plateste. Mai mult chiar, vara, intre momentul mulsului si cel in care oraseanul isi primeste laptele la usa, nu este decat maxim 3- 4 ore. Motivul este acelasi, ca nu cumva laptele sa se acreasca. Desi vanzarea nu merge asa cum si-ar dori, producatorii prefera sa vina la oras deoarece raman cu bani mai multi decat daca ar vinde la procesatori. In plus, atunci cand vin la piata, pot vinde si alte produse in afara de lactate.