Că e inflație, o știe toată lumea. Mai cu seamă, o simte în buzunare sau, mă rog, în golul din buzunare. Că industria alimentară, în ansamblul ei, nu o duce prea bine, iar știm și simțim cu toții. Că, din această industrie, sectoarele de carne și lapte din România sunt lovite brutal, e foarte adevărat.

Dar, atunci când se fac analize asupra acestui segment al economiei naționale, trebuie venit cu date certe, nu cu imporvizații și cu manipulări menite să creeze o imagine distorisionată, în speranța de a primi mai mult ajutor de la stat, mai multă atenție. Lăsând la o parte faptul că acest ajutor va tinde la fel ca unele elemente din algebră, continuu, spre minus infinit, să trec la ”cestiune”.

Destul de recent, Guvernul și Banca Națională au anunțat pentru finalul lui decembrie o inflație de 16,4 %. E uriașă. Însă, nu știu cum s-a întâmplat, dar, alături de această cifră a început să fie vehiculată o alta, cică, referindu-se la ”inflația la alimente”.

Asta, pentru că sunt personaje din zona sindicală sau din cea care azvârle spre omenire cu populisme, care afirmă că, da, inflația e de 16,4 %, ”dar la alimente e de 31 % sau chiar mai mult”. Iar unii gazetari naivi au preluat și au rostogolit gogorița.

Acum, eu vin și întreb: Serios? Inflația la mâncare e de 31 %? Cine a calculat inflația asta? Cu ce instrumente? Dar, există ”inflație la alimente”? NU, nu există așa ceva.

Pentru că inflația e un SINGUR indicator care se referă la ansamblul ”coșului de consum”. Nu poți calcula separat inflația la alimente sau la orice alt produs, pentru că pur și simplu alimentele reprezintă doar o variabilă în formula de calcul a inflației generale, așa că e doar un element, nu o rezultantă.

Mai trebuie adăugat că România, ca țară membră a Uniunii Europene și, mai ales a pieței unice europene, își calculează inflația potrivit Băncii Central Europene, care a stabilit modul și formula de calcul. Iar, la manual se spune așa:

”Media obiceiurilor de consum ale gospodăriilor populației, luate în ansamblu, determină ponderea pe care diferite produse și servicii o au în măsurarea inflației. La calcularea inflației, sunt luate în considerare toate bunurile și serviciile care intră în consumul gospodăriilor populației, inclusiv:

-articole zilnice (precum alimentele, ziarele și benzina etc.);

-bunuri de folosință îndelungată (de exemplu, îmbrăcămintea, calculatoarele personale și mașinile de spălat etc.);

-serviciile (cum ar fi coaforul, asigurările și închirierea de locuințe etc.).

Toate bunurile și serviciile consumate de gospodăriile populației pe parcursul anului sunt reprezentate într-un „coș” de produse. Fiecare produs din acest coș are un preț care poate varia în timp. Rata anuală a inflației este dată de prețul coșului INTEGRAL, într-o anumită lună, comparat cu prețul acestuia în aceeași lună a anului precedent”. (https://www.ecb.europa.eu/ecb/educational/explainers/tell-me-more/html/what_is_inflation.ro.html )

Așadar, NU există decât un singur indice al inflației, care se referă la general și NU vreunul separat, care să facă referire după interes, la un produs sau altul, în cazul de față, la alimente. Dacă ar fi așa, să-mi spună și mie cei care vehiculează o astfel de aberație cât e inflația la lobodă sau la ștevie, ca să știu dacă în primăvară, când o da colțul ierbii, o să îmi permit să mă furajez diuretic sau dacă rămân la consumul de fripturi și brânză.

Însă, dacă nu putem vorbi despre inflația la alimente, putem vorbi despre procentul mediu cu care acestea s-au scumpit, ceea ce este cu totul și cu totul altceva și, mai ales, este corect.