Puțini știu că România este, de fapt, al doilea cel mai mare producător de carne de oaie și de capră din Uniunea Europeană. Datele oficiale ale Comisiei Europene (Sheep Meat Dashboard, actualizate la 27 august 2026) arată că, în 2025, România a asigurat 19% din capetele de ovine sacrificate în abatoarele UE — 5,87 milioane de capete — depășită doar de Spania (25%). La caprine, poziția e identică: tot locul al doilea, cu 19% din piață, în spatele Greciei. Este o cifră impresionantă pentru un sector rareori pus în lumină, mult mai discret decât cel al cărnii de porc sau de vită.

O turmă tot mai mică, la nivelul întregii Uniuni

Realitatea din spatele acestei poziții fruntașe nu este însă una liniștitoare. Efectivul total de ovine și caprine din UE a scăzut constant în ultimul deceniu, de la peste 73 de milioane de capete în 2015 la puțin peste 62 de milioane în 2025 — un declin de aproape 15%, cu segmentul caprinelor lovit și mai puternic (de la 12,17 milioane la 9,72 milioane de capete, -20%). Chiar și în acest context general de scădere, România iese în evidență negativ: în timp ce sacrificările de ovine la nivelul UE au crescut cu 1,5% în primele cinci luni din 2026 față de aceeași perioadă a anului trecut, în România acestea au scăzut cu 3% — un semnal că turma românească nu doar că nu ține pasul cu media europeană, ci merge, la propriu, în direcția opusă.

UE produce tot mai puțin din ce consumă

Consecința se vede clar în indicatorul de autosuficiență al Uniunii pentru carnea de oaie și capră: de la un maxim de 95,5% în 2021, acesta este estimat să scadă la doar 83,6% în 2026, potrivit prognozei DG AGRI. Practic, producția netă europeană a coborât de la 579.600 de tone în 2021 la o estimare de doar 471.200 de tone pentru 2026, în timp ce consumul intern a scăzut mult mai lent — ceea ce lărgește constant diferența pe care Uniunea trebuie să o acopere din import.

Mielul de lapte, mai scump decât oaia matură

Un detaliu care spune multe despre obiceiurile de consum: prețul mielului „ușor" (sub 13 kg carcasă, animalul tânăr, hrănit cu lapte) a ajuns la 966 de euro/100 kg în săptămâna 34 din 2026, depășind prețul mielului „greu" (peste 13 kg), de 892,4 euro/100 kg. Diferența nu e întâmplătoare — cererea pentru mielul tânăr rămâne puternică, legată de tradițiile alimentare din sudul Europei, iar prețul acestuia a urcat cu 6,6% doar în ultimul an, semn că această categorie premium continuă să găsească cumpărători dispuși să plătească mai mult.

România exportă mult mai puțin decât produce

La nivel global, Uniunea Europeană rămâne un actor marginal în comerțul cu carne de oaie: exportă doar aproximativ 15.000 de tone, de zeci de ori mai puțin decât Australia sau Noua Zeelandă, fiecare cu peste 200.000 de tone exportate în primele patru luni din 2026. Cu toate acestea, apar semnale de diversificare interesante pentru exporturile europene: livrările către Algeria au crescut cu 65%, iar cele către Israel cu 49% în primele patru luni din 2026, chiar dacă exportul total al UE a scăzut ușor (-4%), pe fondul prăbușirii cererii din Iordania (-42%) și Arabia Saudită (-35%).

Concluzie: o resursă valoroasă, insuficient protejată

Dincolo de cifre, tabloul general arată o industrie cu potențial real — România contribuie la o cincime din producția europeană —, dar aflată sub presiune constantă: efective în scădere, autosuficiență europeană tot mai fragilă și o poziție marginală pe piața globală de export. Într-un moment în care crescătorii de oi din zonele montane se confruntă și cu restricții sanitare care le blochează turmele la munte, aceste cifre oficiale confirmă, cu date exacte, o tendință deja vizibilă pe teren: turma românească de oi și capre are nevoie de sprijin real, nu doar de recunoaștere statistică.