Datorita importantei primordiale a productiilor ridicate, managerii fermelor zootehnice (semi)intensive si crescatorii individuali devin nepreocupati, pana la ignoranta, de reducerea riscului potential al poluarii mediului ambiental din spatiul propriilor afaceri si – cu atat mai putin – din cel inconjurator. Zootehnia cu potential ridicat, pe suprafete mici si medii, impune folosirea unor cantitati importante de nutrienti pe care solurile tarii noastre, chiar cele mai fertile, nu le pot asigura in totalitate, fiind necesara completarea cu ingrasaminte. O parte mai mare sau mai mica dintre acestea, indeosebi cele cu azot, ramane neconsumata, putand deveni component al apelor si solului. Poluarea cu nitrati a apelor freatice de sub pasuni determina efecte potential adverse sanatatii umane si animale, asemenea poluarii organice determinate de paraziti. Este, prin urmare, absolut obligatorie aplicarea unor practici corespunzatoare unui sistem agricol care sa determine productii optime, in conditiile evitarii contaminarii solului.

Poluarea chimica Fanetele supuse pasunatului intensiv pot inregistra pierderi de azot, mai ales toamna, ca urmare a prezentei masive a animalelor pe terenuri. Daca un teren este supus pasunatului intensiv, circa 90% din continutul de azot al spatiului respectiv este returnat sub forma de excremente si urina, fiind astfel acumulate cantitati importante de azot accesibil. Pentru prevenirea aparitiei proceselor de eroziune si a contaminarii directe a cursurilor de apa, se impune ca grajdurile sa nu aiba acces la acestea. Straturile de apa freatica, cele mai importante transmitatoare ale componentelor chimico-organice din sol, sunt neprotejate si expuse frecvent infestarii. Cu toate ca aplicarea ingrasamintelor chimice pe fanete este recomandata in perioada primaverii si doar atunci cand cultura necesita un aport suplimentar de azot, crescatorii de erbivore (indeosebi cei din micile gospodarii, beneficiari ai pasunilor comune) sunt mai putin interesati daca conditiile de sol si mediu permit efectuarea acestei operatiuni. Ingrasamintele chimice sunt presarate pe pasuni. Daca imediat dupa momentul aplicarii ingrasamintelor chimice (surse imbatabile de azot si/sau amoniac) au loc precipitatii abundente, exista riscul scurgerii de suprafata a azotului provenit din aceste ingrasaminte. Unde se scurge oare? Suma temperaturilor este un alt parametru neglijat, ce indica de fapt momentul aplicarii ingrasamintelor chimice pe baza de azot, pe terenurile acoperite de fanete. Sistemul este bazat pe suma temperaturilor inregistrate de la 1 ianuarie, eliminandu-se temperaturile negative. Se considera ca fiind optim aplicarii ingrasamintelor chimice, momentul unei sume cumulate de 200 (adunand temperaturile diurne si nocturne pozitive). Este una dintre conditiile eficientei reale a azotului, cu efecte pozitive asupra productiei ulterioare. In cazul terenurilor cultivate cu culturi de camp, ingrasamintele chimice ar trebui aplicate la inceputul perioadei de crestere, respectiv de consum ridicat al azotului in plantele de cultura. In acest caz, este recomandat ca aplicarea ingrasamintelor chimice bazate pe azot sa fie facuta urmarind conditiile de sol si de mediu. Prin urmare, aplicarea unor lucrari ale solului trebuie efectuate in conditii optime de traficabilitate si lucrabilitate, in acord cu conditiile climatice locale. Aceasta situatie ce tine mai putin de momentul distributiei ingrasamintelor poate fi administrata prin reducerea traficului exagerat al masinilor agricole, trafic necesar si indispensabil in perioada efectuarii lucrarilor agricole. Este vorba exclusiv de masini agricole cu sarcina pe osie mai mica de 5 tone. De asemenea, lucrarile agricole indispensabile trebuie efectuate urmarind constant prezenta si limita apei din sol. Continutul de apa in sol trebuie sa fie unul favorabil traficului masinilor agricole, asemenea suprafetelor neafectate de fenomenele de inghet-dezghet. Totodata, prin urmarirea conditiilor locale de clima si sol se evita aparitia proceselor de degradare, prin compactare cu efecte ulterioare asupra acumularii de nutrienti in sol si absorbtie in planta furajera. Poluarea cu elemente parazitare Nivelul inalt de infestare cu paraziti a erbivorelor este cauzat de poluarea masiva a pasunilor cu elemente parazitare, aflate in diferite forme de infestare. Contaminarea se realizeaza pe pasune sau in adapost, prin ingerarea de furaje contaminate cu forme infestate provenite din gazde intermediare (gasteropode acvatice) si complementare (Formica, Proformica). Diseminarea formelor invazionale este realizata de bovine contaminate din dejectii cu ochisturi sau (la oi) de cainii ciobanesti. Structura parazitofaunei este compusa din spatiul contaminat si animalele infestate parazitar, ambele reprezentand – la un loc sau separat – surse permanente de infestare a ecosistemelor naturale (pasuni) sau artificiale (agrocenoze). Cercetarile au evidentiat faptul ca formele parazitare, endogene sau exogene, necesita la fiecare etapa anumite conditii ecologice specifice pasunilor din cadrul ecosistemelor geografice. Ansamblul masurilor de limitare a poluarii cu elemente parazitare a pasunilor este realizabil prin actiuni specifice de igienizare si consolidare a confortului biologic. Atat principiile, cat si multitudinea actiunilor care se impun trebuie concepute diferentiat, adecvat conditiilor concrete ale diverselor ecosisteme. Pasunile reprezinta rezervoare ale formelor parazitare, atat pentru animalele domestice, cat si pentru cele salbatice care pot deveni curieri ai bolilor parazitare. Contaminarea animalelor se face deseori cu larve, in aceste conditii indeosebi la pasune, amimalele tinere intretinute necorespunzator fiind cele mai afectate. Poluarea organica a pasunilor, in tara noastra, incepe primavara, cand animalele sunt scoase la pasunat. Se creeaza astfel un cerc vicios: pasunea este sursa de infestare pentru animale, iar animalele devin sursa de contaminare pentru aceasta. Conditiile igienice deficitare, precum umezeala, adaposturile necorespunzatoare (indeosebi pentru oi si capre), noroiul, aglomerarea sunt factori favorizanti ai acestui ciclu poluant. Se constata, dupa evaluari ecoparazitare, ca nivelul mediu-inalt cu invazii poliparazitare este prezent indeosebi la bovine, indiferent de forma adoptata pentru crestere (extensiva, semiintensiva sau intensiva), cauza fiind deparazitarea neregulata sau inexistenta.