A trecut aproape un deceniu de când pesta porcină africană a intrat în România și a redefinit, brutal, tot ce însemna creșterea porcului la noi. În noiembrie 2021, țara număra peste 1.600 de focare active și mai bine de 80 de ferme comerciale afectate. Astăzi, conform ANSVSA, nicio fermă nu mai figurează pe lista neagră a bolii. Este, fără îndoială, un progres real, câștigat cu resurse, eforturi și pierderi uriașe de-a lungul anilor.

Dar bilanțul are două fețe.

Virusul nu a dispărut. Continuă să circule în fauna sălbatică: la începutul lunii martie 2026 erau raportate 330 de focare la mistreți, cu 65% mai multe față de aceeași perioadă a anului trecut. Rezervorul silvatic rămâne o sursă permanentă de risc, greu de controlat și imposibil de eradicat pe termen scurt. Focare în gospodăriile populației apar în continuare, iar ferme comerciale din județe precum Arad și Neamț au plătit, la începutul acestui an, prețul neglijenței sau al ghinionului, mii de animale sacrificate.

La acestea se adaugă o vulnerabilitate structurală pe care industria o cunoaște, dar pe care puțini o spun răspicat: România verifică doar 2–3% din carnea de porc importată. Într-un context în care țara acoperă între 20 și 40% din consumul intern de carne de porc prin producție proprie și importă restul, riscul de a reintroduce boala prin produs de import nu este teoretic, este real și prezent.

Progresul din ultimii ani trebuie recunoscut. Dar nu trebuie confundat cu victoria. PPA nu s-a retras, s-a ascuns. Iar industria românească a cărnii de porc, care mai are încă de recuperat din urmele crizei, nu își permite să coboare garda.

(Foto: Magnific)